Le Monde: Cum ar putea 5 procente să înlocuiască întregul?

 În Franţa începe să se răspândească tot mai mult o fantasmă lansată de extrema dreapta: aşa-zisa teorie a "marii înlocuiri". Francezii ar fi pe cale să fie marginalizati demografic de popoare non-europene. Influentul ziar de seară Le Monde a publicat recent o lungă anchetă legată de acest mare neadevăr.

Noţiunea de "mare înlocuire" a fost lansată în urmă cu câţiva ani de scriitorul de extremă dreaptă Renaud Camus. Până nu demult dezbaterea era una marginală, prezentă mai ales pe internet şi în cercurile extremiste, rareori şi printre simpatizanţii dreptei tradiţionale. În toamna anului trecut însă, Camus, un apropiat şi ideolog al Frontului Naţional, partidul extremei drepte franceze, revenea la atac cu un manfest similar intitulat "Nu schimbării de popor şi de civiliazţie". Ideea centrală a textului - ca şi cea a "marii înlocuiri" - ipoteza de lucru deci a autorului este că poporul francez de "baştină" este treptat înlocuit de alte popoare, în mare parte venite din Magreb sau din Africa. Această teză radicală şi deloc fondată ştiinţific este evident apreciată şi propagată atât de grupările de extremă dreaptă sau de Frontul Naţional cât şi de reviste mai prezentabile precum Valeurs actuelles sau Causeur. Jurnalişti, dar şi intelectuali de renume precum Alain Finkelkraut evocă şi ei această ipoteză de "dizolvare a identităţii franceze". În opinia promotorilor acestei teze şi în primul rând în mintea lui Renaud Camus, poporul francez nu poate coabita cu popoare alogene non-europene fără să-şi piardă identitatea.

Cifrele Institutului Naţional de Statistici din Franţa citate de Le Monde sunt foarte departe de tezele lui Renaud Camus. În Hexagon ar exista circa 5,3 milioane de persoane "născute străine într-o ţară străină", lucru care reprezintă circa 8 la sută din populaţia totală. Printre aceşti imigranţi care au participat în parte şi la reconstrucţia Franţei după al doilea război mondial, circa 1,8 milioane sunt originari din tări ale Uniunii Europene. Mai rămân deci trei milioane si jumătate de străini de pe alte continente din care 3,3 milioane vin din Africa. Acesti imigranti care-i sperie deci pe teoreticienii "marii înlocuiri" nu reprezintă decât 5 procente din populatia franceză. Greu de vorbit în aceste conditii de o "contracolonizare" cum spun mulţi extremişti.

Le Monde împinge însă raţionamentul şi mai departe şi lărgeşte noţiunea de imigrant în care-i înglobează deci şi pe toţi descendenţii primilor imigranţi - care potrivit legii sunt însă francezi. În aceste condiţii ajungem la cifra totală de 6,7 milioane de oameni din care însă doar 3,1 milioane descind din imigranti magrebini sau africani. Şi iarăşi ajungem la cele 5 procente din totalul populaţiei franceze. Cum ar putea aceste 5 procente să înlocuiască întregul, se întreabă retoric Le Monde.

În ciuda acestor evidenţe, apărătorii teoriei "schimbării de populţtie" contra-atacă şi publică pe internet un alt text devenit popular nu numai la extrema dreaptă ci şi la dreapta spectrului politic. Acolo se adună la primii imigranţii veniţi din Magreb si Africa, descendenţii lor plus între 3 si 4 milioane de persoane apartinând celei de-a treia generatii de imigranti. Apoi mai intră la socoteală romii, antilezii, "imigranţii clandestini", "migranţii ilegali" plus toti cei natiralizati - adică făcuti francezi an de an, sub 200 de mii pe an. În aceste condiţii foarte discutabile, socoteala totală dă între 12 şi 14 milioane de "ne-albi" adică vreo 20 la sută din populaţia franceză. Cum conchide însă Le Monde, majoritatea acestor cifre sunt complet fanteziste si dezmintite de o serie de mari specialisti interogati de ziarul de seară. Pericolul mare rămâne însă acelasi si anume instrumentalizarea politică a acestor cifre şi discursuri.