Europa şi problema opacǎ a grupurilor de presiune (lobbys)

istock_000007731018xsmall_1_0.jpg

Sediul Parlamentului european Bruxelles, credit foto: rfi.fr

Europa este "minatǎ" de prea multe grupuri de presiune, aşa numitele "lobby". Este ceea ce reiese dintr-un raport al organizaţiei Transparency International, care considerǎ cǎ se impun anumite reforme şi încadrarea acestor activitǎţi pentru evitarea corupţiei.

Pentru europeanul de rînd, datele furnizate de Transparency International pot pǎrea stupefiante. El aflǎ, de fapt, europeanul de rînd, cǎ Bruxelles-ul, capitala Europei, este şi capitala europeanǎ a unei tip de activitate numitǎ "lobbyng" şi care rǎmîne opacǎ, misterioasǎ, plinǎ de ramificaţii invizibile, pentru moment înafara unui control serios. Cotidianul Libération aratǎ cǎ la Bruxelles îşi desfǎşoarǎ activitatea în jur de 1700 de lobişti remuneraţi cu 120 de milioane de euro pe an. Aceasta fiind însǎ doar partea vizibilǎ a iceberg-ului. Partea invizibilǎ fiind cea a manevrelor, a întîlnirilor, a sugestiilor, a tranzacţiilor, a sforilor trase, pentru a fi mai prozaici, cînd din umbrǎ, cînd pe faţǎ.

208 organisme de lobbying sunt repertoriate numai în sectorul financiar, dar persoanele avizate considerǎ numǎrul lor este mai mare, cam 700. In 2008 Uniunea Europeanǎ a creat un "registru de tarnsparenţǎ" pentru a încadra cît de cît aceste grupuri de presiune. Foloseşte el, însǎ, la ceva? Ideal ar fi ca ori de cîte ori adoptǎ Europa o mǎsurǎ, sau o lege, sǎ i se poatǎ reface cu uşurinţǎ traseul, sǎ se ştie cine a iniţiat respectiva mǎsurǎ, cu ce sfaturi şi de la cine, şi mai ales cine profitǎ în primul rînd de ea. Gurile rele spun cǎ de multe ori responsabilii europeni riscǎ sǎ se punǎ în situaţia unui conflict de interese cînd acceptǎ sǎ facǎ "lobby" în numele unui grup. Iar aceste grupuri sunt numeroase, puternice, şi cu interese care nu corespund întotdeauna cu cele ale europeanului de rînd. Este suficient sǎ ne gîndim la grupurile de presiune legate de industria tununului, a alcoolului sau a laboratoarelor farmaceutice.

Transparancy International a dat note de bunǎ purtare unui numǎr de 19 ţǎri, dar a notat şi trei instituţii: Comisia europeanǎ, Parlamentul european şi Consiliul european. Acesta din urmǎ are, în acest context, nota cea mai prostǎ.

Numai 7 ţǎri din familia europeanǎ dispun în prezent de reglementǎri pentru încadrarea acestor activitǎţi, legislaţiile respective fiind imperfecte dar avînd totuşi meritul cǎ existǎ. Rǎmîne, dupǎ creionarea acestui tablou, aceastǎ întrebare cu caracter etic: ce ar trebui fǎcut pentru ca idealul european sǎ nu fie ruinat de aceste activitǎţi în mare parte opace? Cum sǎ li se garanteze cetǎţenilor faptul cǎ deciziile de la Bruxelles sau de la Strasbourg sunt luate în numele interesului general şi nu al interesului privat? Santier vast de care Europa ar trebui sǎ se ocupe imediat, şi n-ar strica formarea unei gigantic lobby în acest sens.