« Spartacus şi Cassandra », documentarul despre romi care i-a cucerit pe critici

In Franţa a apărut pe marile ecrane filmul documentar intitulat « Spartacus şi Cassandra » realizat de Ioanis Nuguet. Proiectat pentru prima dată anul trecut la festivalul de la Cannes într-o secţiune paralelă denumită ACID (Asociaţia cinemaului independent) filmul a cucerit de-a dreptul criticii francezi. Care este subiectul filmului?

« Spartacus şi Cassandra » e un film documentar despre viaţa în Franţa, în periferia Parisului, a doi copii romi de origine română, doi fraţi – Spartacus în vârstă de 13 ani şi sora sa Cassandra cu trei ani mai mică. Ioanis Nuguet, regizorul care a trăit cu ei, i-a urmărit practic zi de zi ani la rând, ne descrie soarta acestor copii, sfâşâiaţi, traşi într-o parte de părinţii lor care trăiesc pe stradă şi pe de altă parte de Camille, o tânără franţuzoaică de 21 de ani, trapezistă într-un circ, care a decis să-i ia sub aripa ei ca să le ofere o viaţă mai bună.

Documentarul ne cufundă practic în universul, adesea crud şi dureros, al acestor copii romi extrem de ataşanţi. Viaţa cotidiană, filmată « live », aşa cum se petrece ea, cu bucuriile dar mai ales cu tensiunile ei se resimte în fiecare scenă. La un moment dat, după ce revine de la judecător, Camille încearcă să-i convingă pe părinţi şi pe Spartacus să-i dea voie mai departe să se îngrijească de cei mici pentru a le oferi în particular acces la şcoală. « Lupta » este îndârjită, tatăl nu se lasă uşor convins, lui Spartacus îi e şi lui greu să se despartă de ai lui. Intr-o altă scenă asistăm la o ceartă la telefon între Cassandra şi tatăl ei, un alcoolic violent care vrea să-şi ia familia ca s-o ducă în Spania la … cules căpşuni.

Filmul este « jucat », e vorbit în trei limbi : rromani, franceză şi română. Nicio realitate nu este eludată, problemele zilnice – unele sensibile - sunt arătate fără ocolişuri, tensiunile sunt palpabile, la fel ca şi emoţiile. Realizată acum doi-trei ani, pelicula a rămas şi astăzi de actualitate. Pentru mulţi romi români veniţi în Franţa problemele nu au dispărut. In cazul celor doi protagonişti, există totuşi o notă pozitivă, Spartacus şi Cassandra şi-au continuat şcoala unde mai merg şi astăzi, şi îşi văd sau vorbesc cu regularitate cu părinţii lor.

Proiectat la Paris într-un număr foarte limitat de săli, filmul « Spartacus şi Cassandra » a atras totuşi câteva zeci de mii de spectatori, cifră încurajatoare pentru un documentar de acest tip.

"Sparatcus si Cassandra" a avut critici bune

Criticile sunt excelente nu doar bune. Revista Première evocă un film « emoţionant şi mişcător ». Le Journal du Dimanche descrie « un documentar tuşant, deconcertant, captivant. Momentele efemere pe care ni le arată regizorul merg ca nişte săgeţi direct în inimă » mai scrie cotidianul. Situl Mediapart constată că « Spartacus şi Cassandra » este un film « extrem de uman ». Criticul de la Le Monde a scris o lungă cronică salutând « un poem viu al copilăriei sfâşâiate » în timp ce revista Télérama descrie « un film luminos ». In fine săptămânalul L’Express constată că acest « documentar atipic, asemănător cu o poveste de copii, dur şi minunat totodată, este o reală reuşită ».

Ce spun romii despre film sau cel putin reprezentanţii lor ?

Eu am vizionat filmul la Paris într-o sală specială în care a fost apoi organizată o dezbatere cu preşedintele asociaţiei La Voix des Roms, Vocea romilor. L-am luat deoparte apoi şi eu pe Saimir Mile şi l-am întrebat dacà i se pare că filmul este sau nu militant. « Filmul nu este nici militant, nici politic – o spune chiar realizatorul. E un film care prezintă situaţia lui Spartacus şi a Cassandrei iar apoi fiecare spectator se poate întreba despre cauzele care au dus la această situaţie şi ce soluţii i se pot găsi ».

Scolarizarea lui Spartacus şi a Cassandrei, reuşita acestei şcolarizări, este una din temele principale ale filmului. L-am întrebat pe Saimir Mile cum i se pare acest punct de vedere. « Accesul la şcoală pentru copii migranţi romi în Franţa este greu. Dificultăţi sunt peste tot : cu autorităţile, cu şcolile, şamd. Scolarizarea, este esenţială, este ceeace permite unui copil să-şi creeze viitorul. Problema este că şcolarizarea n-ar trebui niciodată să se facă prin « ruperea » familiei. Familia este şi trebuie să rămână cadrul în care fiecare copil se dezvoltă ».

Preşedintele asociaţiei Vocea romilor a ţinut să-mi evoce la sfârşitul întrevederii şi un alt punct de vedere şi anume conflictul generaţional care apare în « Spartacus şi Cassandra ». Saimir Mile : « Filmul arată conflictul între generaţii care există la toate popoarele. Eu nu trăiesc cum a trăit tatăl meu iar copii mei nu o să trăiască cum trăiesc eu. Acest conflict există deci şi printre romi şi e poate chiar mai accentuat în străinătate, aici în Franţa, pentru că e un decalaj şi mai mare între viaţa celor care merg aici la şcoală şi viaţa pe care au dos-o şi o mai duc părinţii lor. Decalajul este mai mare decât cel care poate exista în România în familiile rome ».

« Spartacus şi Cassandra », documentarul despre romi care i-a cucerit pe critici