Bǎtǎlia pentru petrol în Libia

000_nic6242140_0.jpg

Credi foto: rfi.fr

Situaţia din Libia continuǎ sǎ suscite îngrijorare pe plan internaţional iar unii comentatori considerǎ cǎ în prezent a început un veritabil "rǎzboi al petrolului" în aceastǎ ţarǎ. Forţele aflate în conflict încearcǎ de fapt sǎ ia controlul instalaţiilor petroliere. In paralel, Uniunea Europeanǎ analizeazǎ din nou scenariul unei intervenţii terestre pentru a evita instaurarea haosului în Libia şi pentru a nu permite Organizaţiei statul islamic sǎ avanseze în regiune.

In 2010, pe vremea lui Muammar Gaddafi, Libia producea un million şapte sute de mii de barili de petrol pe zi. Astǎzi nu produce decît 385 000 de mii, ceea ce spune mult despre prǎbuşirea producţiei de petrol pe fond de rǎzboi civil, destrǎmare a statului şi rivalitǎţi complexe. Unele instalaţii au fost deteriorate, alte distruse complet, altele nu funcţioneazǎ pe fond de insecuritate. Cele douǎ guverne care îşi disputǎ însǎ în prezent autoritatea în Libia au ca obiectiv principal controlul cîmpurilor şi exploatǎrilor petroliere, ca şi alte grupuri mai mult sau mai puţin indentificate. Reginea Syrte este, în special, terenul unei înfruntǎri acerbe, pentru cǎ acolo se aflǎ şi 70 la sutǎ din rezervele de petrol ale ţǎrii.

O catastrofǎ totalǎ ar fi însǎ, pentru occidentali dar şi pentru unele ţǎri din regiune precum Tunisia sau Egiptul, o eventualǎ preluare de cǎtre radicalii suniţi a respectivelor zǎcǎminte petroliere. Iatǎ de ce Uniunea Europeanǎ reflecteazǎ din nou la o eventualǎ operaţiune militarǎ pe teritoriul libian, destinatǎ sǎ impunǎ securitatea. Parisul şi Roma au iniţiativa acestui scenariu. Obiectivele unei astfel de intervenţii sunt: supervizarea încetǎrii focului în Libia (dacǎ beligeranţii binevoiesc sǎ ajungǎ la un acord în acest sens), protecţia instalaţiilor petroliere şi întǎrirea prezenţei navale în sudul Mediteranei. Pentru ţǎri precum Tunisia şi Italia, situaţia din Libia este un coşmar şi din din cauza valului de refugiaţi sau al candidaţilor libieni la emigrare. Pe teritoriul Tunisiei se aflǎ deja douǎ milioane de libieni, iar Italia ştie cǎ între cinci sute de mii şi un milion de libieni ar debarca pe ţǎrmurile sale dacǎ ar putea. Libia este principala regiune de unde pleacǎ clandestinii spre Europa. In 2014, dintr-un total de 274 000 de persoane care au intrat ilegal în spaţiul Uniunii Europene, 170 000 au provenit din Libia, pe cale maritimǎ.

In prezent, Algeria este implicatǎ într-o operaţiune de mediere iar facţiunile în conflict în Libia negociazǎ la Alger un eventual acord de pace. Guvernul libian recunoscut în mod oficial cere de multǎ vreme ridicarea embargoului pe arme decretat în privinţa Libiei, dar comunitatea internaţionalǎ se teme cǎ acestea ar putea cǎdea în mîini asasine sau cǎ ar putea fi preluate de grupuri teroriste sau radicale. Ideea ar fi ca Libia sǎ poate avea întîi un guvern de uniune naţionalǎ pentru apoi sǎ poatǎ fi reorganizatǎ o armatǎ libianǎ.

Intr-o depeşǎ a Agenţiei France Presse, un comentator aratǎ cǎ Franţa se simte în prezent singurǎ în faţa numeroaselor ameninţǎri care se multiplicǎ în Africa. Franţa a mobilizat în jur de 9000 de militari în diverse zone de crizǎ, dar aşteaptǎ un sprijin european pentru a putea sǎ-şi îndeplineascǎ misiunile. Va fi capabilǎ Uniunea Europeanǎ sǎ creeze o armatǎ europeanǎ, aşa cum cere Jean-Claude Juncker? Pentru un alt analist al Agenţiei France Presse acest proiect este "o himerǎ, altfel spus un obiectiv care nu s-a realizat niciodatǎ" din lipsǎ de voinţǎ politicǎ.