Le Figaro: şomajul, "un coşmar francez"

poleemploix432.jpg

Credit foto: rfi.fr

In Franţa, în ciuda multor eforturi fǎcute de executiv pentru reducerea şomajului, numǎrul celor care cautǎ un loc de muncǎ, sau care au doar o activitate parţialǎ, continuǎ sǎ creascǎ. Mult dorita "inversare" a tendinţei la acest capitol, anunţatǎ fie de preşedintele François Hollande fie de ministrul finanţelor Michel Sapin, nu s-a produs în realitate.

Cifrele sunt fǎrǎ drept de apel. La sfîrşitul anului trecut cǎutau de lucru 3 496 000 de persoane. Altfel spus cu 189 000 mai multe decît în 2013. "Un coşmar francez", exclamǎ cotidianul de dreapta Le Figaro care mai considerǎ cǎ planul de redresare economicǎ prezentat recent de tînǎrul ministru al economiei, Emmanuel Macron, este prea timid. Opoziţia nu reproşeazǎ de altfel executivului cǎ n-ar şti ce trebuie fǎcut. Dimpotrivǎ, premierul Manuel Valls şi ministrul economiei Emmanuel Macron sunt consideraţi ca fiind lucizi şi pragmatici. Le Figaro deplînge doar faptul cǎ ori de cîte ori aceştia propun "mǎsuri curajoase", prietenii lor socialişti le blocheazǎ din motive ideologice.

Ministrul finanţelor a reacţionat la noile cifre oficiale legate de şomaj afirmînd cǎ Franţa are nevoie de un ritm de creştere economicǎ de cel puţin 1,5 la sutǎ sau de 2 la sutǎ pentru a crea suficiente locuri de muncǎ. Ori, anul trecut economia francezǎ a funcţionat în regim de numai 0,4 la sutǎ la capitolul creşterii.  

Ministrul muncii, François Rebsamen, atrage atenţia asupra faptului cǎ nu toate cifrele sunt negative, şi cǎ s-a ameliorat uşor situaţia tinerilor avînd sub 25 de ani. Tot el se aratǎ optimist în legǎturǎ cu impactul, în perioada imediat urmǎtoare, a Pactului de responsabilitate anunţat de guvern. El prevede facilitǎţi fiscale la nivelul a 40 de miliarde de euro pentru intreprinderi în schimbul obligaţiei de a crea locuri de muncǎ.

Instituţiile de sondaj nu cred însǎ cǎ anul 2015 va modifica radical situaţia de pe terenul şomajului. Guvernul mizeazǎ pe o creştere economicǎ de numai 1 la sutǎ, ceea ce este insuficient pentru eradicarea acestui veritabil flagel social numit şomaj. Nici un guvern nu a reuşit de altfel, în ultimii treizeci de ani, sǎ gǎseascǎ o reţetǎ miracol. In 1967 preşedintele de atunci, Georges Pompidou, se alarma din cauza creşterii şomajului şi spunea: "în Franţa se va produce o revoluţie dacǎ numǎrul şomerilor va ajunge la 500 000". Iatǎ cǎ o jumǎtate de secol mai tîrziu numǎrul şomerilor se apropie de trei milioane cinci sute de mii, fǎrǎ sǎ se fi produs din aceastǎ cauzǎ vreo revoluţie. Deocamdatǎ.