Asasinii redactorilor de la Charlie Hebdo lichidaţi, ameninţarea teroristǎ persistǎ în Franţa

Francezii au descoperit în ultimile zile cǎ pot fi împuşcaţi de fanatici în plin centru al Parisului, cǎ jurnalişti pot fi masacraţi într-o redacţie, cǎ un poliţist poate fi ucis numai pentru cǎ reprezintǎ autoritatea, cǎ pot fi luaţi ca ostatici oameni care pur şi simplu se duc la locul de muncǎ sau îşi fac cumpǎrǎturile. Coşmarul care a început miercuri 7 ianuarie cu atacul de la Charlie Hebdo a luat proporţii odatǎ cu luarea de ostatici din din arondismentul 12. Franţa a trǎit un episod de rǎzboi pe teritoriul ei.

Imaginile care au fost difuzate de toate canalele de televiziune sunt dramatice iar mulţi comentatori şi editorialişti nu au ezitat sǎ vorbeascǎ de "rǎzboi". Franţa este în plin rǎzboi, un rǎzboi împotriva terorismului pe care l-a dus pînǎ acum pe alte meridiane, în Mali, în Republica Centrafricanǎ, în Siria, Irak şi Afganistan, dar care pare sǎ se fi mutat şi pe propriul ei teritoriu. Sigur, trebuie sǎ pǎstrǎm proporţiile cînd evocǎm aceste informaţii, dar aceste atacuri sunt fǎrǎ precedent în ultimii 40 de ani. Iatǎ, în acest context, o nouǎ declaraţie fǎcutǎ de preşedintele François Hollande.

"Am lansat un appel la unitate naţionalǎ. Unitate naţionalǎ nu înseamnǎ dispariţia, în ţa anoastrǎ, a sensibilitǎţilor, a opiniilor, a credinţelor. Unitatea naţionalǎ nu înseamnǎ uniformitate. Unitatea naţionalǎ înseamnǎ respectarea a tot ceea ce face cǎ noi suntem Franţa. Dar ca sǎ existe unitate naţionalǎ trebuie sǎ existe un stat. Un stat ferm. Un stat puternic. Un stat care sǎ respecte libertǎţile şi drepturile, dar care asigurǎ securitatea concetǎţenilor noştri."

Sunt cuvintele preşedintelui François Hollande într-un moment extrem de dificil, cînd tocmai capacitatea forţelor de ordine de a asigura securitatea este pusǎ sub semnul întrebǎrii. In ciuda acestei perioade de doliu şi în ciuda faptului cǎ unitatea naţionalǎ sacrǎ a fost decretatǎ de toate forţele politice, unele întrebǎri încep sǎ fie puse cu insistenţǎ în presǎ şi pe platourile de televiziune.

Întrebǎri care aşteaptǎ rǎspunsuri

Cum ar fi întrebarea legatǎ de libertatea de mişcare a celor doi fraţi Kouachi. Ei aveau antecedente grave şi totuşi s-ar pǎrea cǎ nu au fost supravegheaţi suficient. In Utatele Unite ei figurau pe lista neagrǎ a teroriştilor periculoşi dar în Franţa au avut posibilitatea de a organiza un atac comis cu arme de rǎzboi şi cu echipament adecvat.

Dupǎ cum aratǎ cotidianul Libération, serviciile de informaţii franceze însǎrcinate cu urmǎrirea teroriştilor, sunt confruntate în prezent cu o ameninţare mai "difuzǎ", alimentatǎ de creşterea numǎrului de jihadişti francezi. Experţii virbesc despre o "ameninţare care nu mai este concentratǎ ci descentralizatǎ". In anii 80 şi 90 teroriştii acţionau ascultînd de o ierarhie. Chiar şi la începutul anului 2000, Al Qaida era cea care organiza sau comanda anumite atacuri. Acum s-ar spune cǎ a început epoca teroriştilor solitari, a "lupilor singuratici", care se radicalizeazǎ uneori singuri, la ei acasǎ, consultînd Internetul. Aceşti indivizi ascultǎ de fapt de noua doctrinǎ a Organizaţiei statul islamic care le cere sǎ loveascǎ fǎrǎ sǎ aştepte nici un ordin, cînd pot şi cum pot.

Greu de supravegheat deci, în acest condiţii, toţi aceşti tineri care, oarecum ca fraţii Kouachi, pǎreau nişte "vecini simpatici" şi la un moment dat decid sǎ meargǎ în Irak sǎ lupte împotriva americanilor sau sǎ adopte regulile islamismului fundamentalist.

Tot din surse ale cotidianului Libération aflǎm cǎ Direcţia generalǎ de securitate interioarǎ numǎrǎ 3500 de funcţionari. Fǎrǎ îndoialǎ ei nu sunt suficienţi dacǎ presupunem cǎ filarea unui suspect necesitǎ între 15 şi 20 de agenţi. Si oricum activitetea ei a fost salutatǎ de preşedintele François Hollande care a precizat în ultimile 12 luni au  fost dejucate mai multe atentate.

Se ştiu acum mai multe lucruri despre individul care a ucis joi o poliţistǎ şi care a luat mai mulţi ostatici la ora la Paris. El se numeşte Amedy Coulibaly, este un om de culoare, are 33 de ani, iar soţia sa, Hayat Boumedienne, în vîrstǎ de 27 de ani, este bǎnuitǎ cǎ a fost şi ea implicatǎ în atacul de joi de la Montrouge. Avocatul lui Amedy Coulibaly a sosit pentru a-i ajuta pe poliţişti sǎ intre în dialog cu Amedy. De notat cǎ atît Amedy cît şi fraţii Kouachi au acţionat echipaţi practic la fel, îmbrǎcaţi în negru, purtînd veste anti-glonţ, şi dispunînd de un armament important. Amedy Coulibaly a fost condamnat pentru încercarea de a organiza evadarea din închisoare a unui alt jihadist periculos, Smaïn Ait Ali Belkacem. Acesta din urmǎ a participat la un atentat comis în octombrie 1995 în staţia de RER de la Muzeul Orsay. S-ar pǎrea cǎ Amdy ameninţǎ cu executarea ostaticilor dacǎ li se întîmplǎ ceva fraţilor Kouachi.

Ce lecţie pentru comunitatea internaţionalǎ dupǎ aceastǎ dramǎ?

Evenimentele din Franţa au o puternicǎ rezonanţǎ internaţionalǎ, din multe puncte de vedere. Lumea liberǎ descoperǎ de fapt, din nou, cǎ este vulnerabilǎ în faţa terorismului. Duminicǎ va avea loc la Paris o conferinţǎ internaţionalǎ pe tema luptei anti-teroriste pentru cǎ toate ţǎrile occidentale, începînd cu cele din vestul Europei, se simt ameninţate.

La reununea de la Paris şi-a anunţat prezenţa ministrul american al justiţiei, Eric Holder, precum şi înalţi responsabili din Germania, Marea Britanie, Spania, Italia şi Polonia. Se va discuta în primul rînd despre coordonarea eforturilor în lupta anti-teroristǎ precum şi despre noi forme de acţiune ale jihadiştilor. Cu siguranţǎ cǎ alte subiecte vor fi legate de reţelele care "dorm" în Europa aşteptînd sǎ fie activate, precum şi de necesitatea alocǎrii unor noi fonduri în materie de securitate. Coordonarea este necesarǎ pentru cǎ în Europa ameninţarea teroristǎ nu este perceputǎ în acelaşi. Tǎrile Europei rǎsǎritene se simt uneori mult mai ameninţate de politica Rusiei decît de jihadism. Cotidianul Le Monde remarca, de exemplu, cǎ Letonia, care asigurǎ în prezent preşedinţia Uniunii Europene, a aşteptat 24 de ore înainte de a înscrie ca o prioritate pe agenda sa lupta împotriva terorismului.