Cronica bilingvă / La Chronique bilingue : N° 230. Un auteur al Franței și al lumii

moliere.jpg

Sursa imaginii: 
BERTRAND GUAY AFP/File

În Franţa a început, de pe 15 ianuarie, Anul Molière, un omagiu cultural adus acestui mare dramaturg francez de la a cărui naștere au trecut 400 de ani. Scriitorul Virgil Tănase, el însuși dramaturg și regizor, ne vorbește în cronica bilingvă următoare despre Molière și despre cum, deseori, este pus în ecuaţie cu Shakespeare….  

Quatre siècles depuis la naissance de celui que certains considèrent comme le plus important dramaturge français, cela se fête, chiar dacă și azi, după atâta timp, polemicile în jurul operei și a personalității lui Molière sunt încă vii și stârnesc confruntări furibunde. Nu e de mirare, într-o lume care își pune încă problema dacă Homer a existat, question à laquelle la meilleure réponse fut, il me semble, celle du dramaturge anglais George Bernard Show : de l’avis de celui-ci, Homère n’a pas existé, confuzia datorându-se faptului că Iliada și Odiseea sunt opera unui alt aed, rămas necunoscut, despre care nu știm decât că era orb și că și el se numea tot Homer.

Blague à part, si personne ne met en doute l’existence de Molière, ceea ce fără îndoială că regretă cei porniți să „deconstruiască” culturile naționale – și România își are și în acest domeniu „faliții” ei – certains font des efforts acrobatiques et s’époumonent sur les plateaux de télévision, où les discussions sont très vives, pour nous persuader que ce fameux auteur n’a jamais écrit une ligne de sa main și că se mulțumea să amenajeze pentru scenă, modificându-le din necesități teatrale, textele scrise de alții, Molière fiind doar o firmă care se bucura de avantajele recunoașterii regale. En face, tout aussi excessifs mais dans un sens contraire, admiratori mai înflăcărați poate decât s-ar cuveni, par convinși că numai o cabală infernală a veșnic perfidului Albion a impus în lumea întreagă ideea că Shakespeare ar fi un autor mai însemnat decât Molière, sans s’apercevoir qu’il est inapproprié de peser avec une même balance deux auteurs dont l’un braque son regard sur les conjonctures astrales à même de décider du destin des hommes iar celălalt scrutează adâncimile tot atât de cosmice ale lăuntrului nostru.

Oricum, asemenea înverșunări pe care timpul nu le stinge sunt cea mai concludentă dovadă a însemnătății unui scriitor, et je ne m’étonne pas qu’en Roumanie aussi les démolisseurs s’attaquent, entre autres, à Eminescu et à Sadoveanu et pas du tout au très populaire et méritore Mihail Drumeș să zicem.

Celà étant dit, l’année Molière commencée en France le 15 janvier, date incertaine de sa naissance, sera riche en manifestations en tout genre. Cum era de așteptat, Comedia franceză, la Maison de Molière, cum i se spune, va juca până în vară numai piesele acestuia și-i urăm din inimă să nu-și piardă publicul la pauză, cum se întâmplă atunci când actorii recită textul ca pe o poezie. Sur la scène du palais de Versailles où les comédies-ballets de Molière et Lully étaient jouées devant le roi, il y aura plusieurs représentations de celles-ci. Toujours à Versailles, à l’espace Richaud, l’exposition « Molière, la fabrique d'une gloire nationale » își propune să ne dezvăluie felul în care puterea politică se poate sluji de cultură pentru a dobândi un prestigiu în lume, ce que semblent ignorer nos technocrates qui ne pensent qu’en parts de marché.

Centrul național al costumului de scenă de la Moulins anunță pentru sfârșitul lunii mai expoziția « Molière en costume » iar Biblioteca națională a Franței va găzdui, începând din septembrie, o expoziție, intitulată « Molière, le jeu du vrai et du faux ». Editura Les Arènes publică un Atlas Molière și Gallimard un coffret Pléiade care adună în două volume operele complete ale acestuia. Bref, il y aura cette année, en France et dans le monde, un vrai déluge de premières avec les pièces de Molière, d’innombrables colloques, expositions, statues – dont celle de Xavier Veilhan, pe care o sperăm mai în spiritul celei a arhitectului Jean Nouvel, care seamănă cu modelul, ceea ce nu se poate spune despre statuile sale intitulate Alice, Sandra sau Sophie, care, plăcute la vedere, n-au față și pot fi ale oricui !

Fără să uităm omagiul pe care emisiunea în limba română a postului nostru de radio, Radio France internationale, l-a adus lui Molière încă din prima zi a anului.

Toutefois, après que le ministère de la Culture de la rue de Valois a proclamé haut et fort que Molière est, citez, « le plus contemporain des auteurs classiques », les autorités politiques ont laissé aux institutions culturelles le souci de cet anniversaire, et leur silence est pour ainsi dire assourdissant. Să fie oare pentru că Molière e o glorie națională într-un moment où il nous a été dit haut et fort que, citez, «il n’y a pas de culture française mais des cultures en France » ? Pentru că, vedeți dumneavoastră, dacă putem spune, la alegere, că Molière este un autor francez sau universal, adică al întregii omeniri de toate limbile și de toate culturile, nu putem cu nici un chip spune – oare de ce ? – că e un autor « european ». Și asta dă de gândit.