Cronica bilingvă / La Chronique bilingue N° 229: Șeaua de aur et les forces de l’exprit

macron-voeux.jpg

Emmanuel Macron adresîndu-se francezilor de la Palatul Elysée pe 31 decembrie 2021
Emmanuel Macron adresîndu-se francezilor de la Palatul Elysée pe 31 decembrie 2021
Sursa imaginii: 
AFP - MARTIN BUREAU

Urările clasei politice, la început de an, către cetăţeni, sunt deja un ritual banalizat. Scriitorul Virgil Tănase ne vorbește despre această tradiţie cu accentul pe limba de lemn folosită de șefii de state, în Franţa dar nu numai…

Cine nu-și dorește ca anul care vine să fie mai bun, mai mănos, plus réjouissant que celui qui vient de s’écouler et qui laisse toujours derrière lui un bouquet d’insatisfactions – à moins que vous ne soyez chef d’Etat. Ceux-ci, șefii de Stat, depuis que la radio et puis la télévision le dau prilejul să se adreseze țării – care, ce e drept nu-i prea ascultă ! nu pierd prilejul, înainte de a ne face urările de rigoare, de dresser un succinct bilan de leur réussites de l’année, bilan qui dans tous les cas de figure este măreț și pozitiv.

S-ar zice că, sans s’en rendre compte, par une sorte de superstition intuitive, oamenii politici calcă toți pe urmele acelui mitic bădița Trăian dont on nous fait savoir qu’après avoir enfourché un cheval savant, care nu știu de ce s-o fi numind Graur decât pentru că rimează cu aur, a ales un loc curat de arat și semănat și-ntr-o joi, ca să rimeze, a pus doisprezece boi să-i tragă brazda. La récolte a été prodigieuse, autant que celles de nos dirigeants qui nous en parlent au terme de chaque année pour nous persuader que celle de l’année suivante sera, datorită strădaniilor lor, plus faramineuse encore.

Nimeni nu-i mai crede dar așa e tradiția și n-o s-o stricăm noi tocmai acum, à un moment où l’Europe, care n-are nici plugușor, nici sorcovă, nous enjoint de renoncer la șeaua de aur și la frâul de mătase, passéistes et nationalistes, pour nous engager sur le chemin du progrès, călăuziți de o idee mai veche cu o înfățișare nouă : capitaliști din toate țările uniți-vă.

Depuis les vœux de 1960 du général de Gaulle, quand celui-ci s’est adressé pour la première fois aux Français en tant que président élu au suffrage universel și de la acel „pe întreg întinsul țării, în uzine, șantiere, gospodării colective...” de care vorbea în urările sale de la sfârșitul anului 1962 secretarul general al Partidului comunist român, une même et solide tradition donne à nos dirigeants l’occasion d’exercer avec diligence le langage de bois pour nous persuader qu’on leur doit les réussites de l’année écoulée et que sous leur houlette celles de l’année qui commence seront encore plus fabuleuses ! « Je revendique les choix que j'ai faits. Les résultats arrivent, plus tard que je ne les avais prévus, j'en conviens, mais ils sont là » afirma chiar, urmând tradiția atât de împământenită, un președinte al Franței care, dat fiind bilanțul său, anunțase deja că nu se va prezenta la următoarele alegeri pe care risca să la piardă. Preuve, s’il en fallait, qu’en matière de voeux présidentiels datina e mai tare decât realitățile obiective.

Firește, dacă mesajul e în esență același, les présidents de nos deux pays apportent parfois une note personnelle pour donner un peu de piment politique à un discours qui reste désespérément identique.  Președintele Emil Constantinescu, ca și regele Mihai, se-nfățișează într-un decor pe care-l întregește un pom de Crăciun. Trăian Băsescu preferă să se adreseze țării din mijlocul mulțimii care petrece. Pour les vœux du Nouvel an, Valéry Giscard d’Estaing est plus à l’aise chez lui, au coin de la cheminée où brûlent quelques bûches, en compagnie de son épouse, assis dans un fauteuil somptueux qui veut rappeler peut-être qu’il a un nom à particule. Mai subtil în felul de-a aminti că președintele republicii franceze este, după cum se spune, un rege pe care mulțimea îl poate decapita fără vărsare de sânge la următoarele alegeri, François Mitterrand accompagne l’image du palais de l’Elysée par la musique composée en 1690 par Michel Richard Delalande « pour le Souper du Roi » Louis XIV. Et lorsqu’en 2000 il fait entendre la Marseillaise à la fin de ses vœux prononcés à Strasbourg, oraș unde aceasta fusese cântată pentru prima dată de Rouget de Lisle, oraș care sărbătorea 2000 de ani de existență și fusese ales capitală a Europei, alocuția festivă a aceluiași François Mitterrand era precedată de un fragment din Simfonia a V-a a unui compozitor englez din Secolul al XVIII-lea, William Boyce, façon de nous faire savoir discrètement que l’Europe est la culture d’un continent qui ne s’arrête pas à la Manche.

Depuis, moins inspirés et moins enclins à corriger la banalité du discours obligé par des symboles, les présidents roumains et français se contentent d’hymnes nationaux et de drapeaux, cel al Europei însoțind de o bucată de vreme flamurile naționale.

Încât, des nombreux vœux prononcés par nos présidents à l’occasion de la Nouvelle année, singurul poate care va rămâne e cel pronunțat de François Mitterrand la cumpăna anului 1995, când, la capătul a 14 ani petrecuți la cârma țării și grav bolnav, spunea : « Je crois aux forces de l'esprit et je ne vous quitterai pas ».