Ambiţiile europene ale preşedinţiei franceze a UE, perturbate de alegerile din Franţa şi de epidemia de Covid-19

20220102_180452.jpg

Quai d'Orsay, sediul ministerului francez de externe si al afacerilor europene.
Quai d'Orsay, sediul ministerului francez de externe si al afacerilor europene.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

Sâmbătă întâi ianuarie 2022, Franţa a preluat preşedinţia rotativă şi semestrială a Consiliului Uniunii europene. In tradiţionala sa alocuţiune de sfârşit de an, Emmanuel Macron s-a arătat foarte ambiţios. Programul european al preşedintelui francez ar putea fi însă perturbat de cel puţin doi factori: epidemia de Covid-19 şi alegerile prezidenţiale din Franţa, programate pe 10 şi 24 aprilie.

Emmanuel Macron vrea să permită Europei să devină «puternică şi suverană». In acest sens, un vast şi ambiţios plan a fost prezentat luna trecută de liderul de la Elysée. «2022 trebuie să fie anul unui viraj european» a mai spus preşedintele Franţei în cursul intervenţiei sale din seara de 31 decembrie.

Ambiţiile europene ale lui Emmanuel Macron, afişate încă de la debutul mandatului său – discursul fondator a fost rostit în septembrie 2017 în amfiteatrul universităţii Sorbona – sunt cunoscute şi recunoscute dar şi subiect de tensiuni şi crispaţii cu unii dintre partenerii săi europeni, mai ales din estul continentului.

Liderul de la Paris poate însă conta pe sprijinul Germaniei, principalul partener al Franţei şi parte a «motorului» Uniunii europene alături de Franţa. In alocuţiunea sa de la cumpăna anilor, succesorul Angelăi Merkel a evocat «o Europă mai suverană şi mai puternică». Altfel spus, social-democratul Olaf Scholz a folosit exact aceleaşi cuvinte ca şi Macron. «Prietenii noştri francezi pot conta pe sprijinul nostru» a insistat şi Annalena Baerbock, noua şefă a diplomaţiei germane. De partea ei, preşedinta Comisiei europene Ursula von der Leyen a evocat şi ea sâmbătă «o Europă mai digitală, mai ecologică şi mai socială a cărei voce bate departe în lumea întreagă».

Reamintim că printre numeroasele propuneri franceze pentru această preşedinţie a UE, Parisul insistă pe 3-4 şantiere prioritare: instaurarea unui salariu minim în toată Uniunea, reglementarea giganţilor digitali, creearea unei taxe carbon pe produsele importate în Europa în funcţie de impactul lor asupra mediului şi, nu în ultimul rând, o reformă a spaţiului Schengen. Acest ultim dosar va fi dealtfel şi în centrul dezbaterilor franco-franceze din cadrul campaniilor electorale, mai întâi pentru prezidenţialele din aprilie şi apoi pentru legislativele din iunie.

Cele două scrutine vor perturba probabil puternic preşedinţia franceză a UE. Nu e dealtfeld e mirare că principalele şi cele mai multe reuniuni – dintr-un total de circa 400 - au fost programate până la mijlocul lunii aprilie. Cu alte cuvinte, primele trei luni ale acestei preşedinţii vor fi esenţiale, cele în care Parisul va fi cel mai activ. «Trei luni trec extrem de repede. O să fie foarte sportiv» spune dealtfel o analistă citată de colegii de la canalul de televiziune France 24.

Rămâne de văzut dacă această «PFUE» cum i se spune pe scurt – şi urât –preşedinţiei franceze îl va favoriza sau nu pe Emmanuel Macron. Un preşedinte care încă nu a confirmat că se prezintă pentru un al doilea mandat chiar dacă niciun observator serios nu mai pune la îndoială răspunsul pozitiv la această întrebare. «Poate fi un atu pentru preşedintele francez întrucât acest lucru îi va permite să-şi reafirme angajamentul european în ochii electoratului său, în general foarte pro-european. Poate deveni însă şi un pariu riscant dacă adversarii săi încep să-l atace tocmai pe chestiuni europene» spune un alt analist citat de France 24.

Dealtfel principalii adversari de extremă dreaptă ai lui Macron – polemistul Eric Zemmour şi Marine Le Pen – dar şi republicana Valérie Pécresse, toţi trei candidaţi la preşedinţia Republicii, îl acuză déjà pe preşedintele în exerciţiu că va profita de poziţia de lider european pentru a obţine un avantaj electoral intern. Semn al agitaţiei politice iraţionale, polemica iscată de înălţarea – provizorie şi simbolică – a drapelului european sub Arcul de Triumf, în locul steagului francez. Acuzată de lipsă de patriotism de extrema dreaptă dar şi de dreapta franceză, puterea a cedat în faţa valului de critici şi a retras drapelul după nici 48 de ore. «Nu am dat înapoi, aşa era prevăzut să stea doar până duminică» a replicat neconvingător Clément Beaune, secretarul de stat la afaceri europene.

 
Ambiţiile europene ale preşedinţiei franceze a UE, perturbate de alegerile din Franţa şi de epidemia de Covid-19