De la globalizare la conflictul global?

global.jpg

Sursa imaginii: 
Getty Images

Va însemna, oare, anul 2022, încă un pas de la globalizare spre un conflict global? Anul pare marcat nu doar de ofensiva noii tulpini Omicron ci şi de tensiuni geopolitice în curs de adîncire şi care iau noi „forme”. Dat fiind că tot este aşteptat un nou roman al lui Michel Houellebecq, vedetă literară internaţională, putem recurge la cîteva titluri din panoplia sa pentru a descrie ceea ce se întîmplă în prezent pe planetă.

În 1994 Michel Houellebecq se lansa cu o carte intitulată L’extension du domaine de la lutte – Extinderea domeniului de luptă. În 1994 însă lumea trăia încă în euforia prăbuşirii comunismului şi credea în victoria definitivă a democraţiei şi a liberalismului. Nici China şi nici Rusia nu deveniseră „ameninţări” globale iar Occidentul nu avea practic adversari, cu excepţia unor agitaţii islamiste.

Acel titlu al Michel Houellebecq părea puţin provocator şi defazat în 1994. Astăzi însă mulţi editorialişti şi observatori ai actualităţii îi dau oarecum dreptate: domeniul „luptei” s-a extins. Fapt confirmat de un general francez, Didier Castres, într-un articol publicat în cotidianul Le Monde. Ceea ce „observă” el este cu totul îngrijorător. Conflictele tradiţionale, arată generalul, au fost terestre, maritime şi aeriene. Altfel spus se derulau pe sol, pe mări şi oceane, precum şi în aer. Acum „domeniul” lor s-a extins în zona spaţială, în cea cibernetică precum şi în cea ţinînd de tehnicile de informaţie.

Tot generalul Didier Castres evocă apariţia unui „Far West” al relaţiilor internaţionale, ceea ce înseamnă că nu mai sunt respectate nici un fel de reguli, fiecare protagonist al conflictului încercînd să şi le impună pe ale sale. Generalul francez constată că trimiterea, de către Rusia, prin intermediul agenţiei de mercenari Wagner, a o mie de oameni în Mali, este un exemplu de atitudine Far West. Acolo unde 30 000 de soldaţi francezi nu au reuşit să menţină ordinea şi să asigure securitatea, vin acum o mie de mercenari ruşi, pentru a-şi încerca ei „norocul”. Am pus cuvîntul „noroc” între ghilimele pentru că de fapt Rusia lui Putin încearcă să-şi impună, acolo unde poate, noi reguli…

Un alt roman emblematic al lui Michel Huellebecq se intitula, în 2015, Soumission – Supunere. La acea oră scriitorul francez stîrnea o polemică propunînd un fel de fabulă civilizaţională: el îşi imagina alegerea primului preşedinte islamist în Franţa şi dezertarea elitelor în faţa ideologiei integriste. Astăzi ne putem întreba în mod serios dacă Occidentul nu se „supune” treptat unor redutabile forţe totalitare, mai precis în faţa Chinei, a Rusiei dar şi în faţa unei nebuloase islamiste precum şi a unei noi ideologii rasialiste ţîşnită chiar din sînul universităţilor americane.

Pe 9 şi pe 10 ianuarie, la Geneva, preşedintele american Joe Biden va avea o discuţie cu omologul său rus Vladimir Putin. Astfel de întîlniri sunt importante şi de dorit, nimic de spus. Decît că în prezent există senzaţia că de data aceasta ruşii îşi impun agenda şi condiţiile. Ei vor să discute despre Ucraina şi despre Europa în general doar cu americanii, peste capul europenilor, ca şi cum pentru Moscova Uniunea Europeană ar fi devenit o cantitate neglijabilă. Şi tot aşa, mai avem impresia că în faţa lui Putin se află un preşedinte american slab, în sens politic, şi o Americă în defensivă. Retragerea precipitată, anul trecut, a forţelor americane din Afganistan, unde acum integriştii îşi impun total regulile, a fost de fapt o tragedie pentru democraţie în general şi o înfrîngere morală substanţială a Occidentului. America apare astăzi ezitantă în faţa a doi adversari foarte decişi, China care vrea să ia leadership-ul mondial şi Rusia care vrea să reconstituie imperiul sovietic. Occidentul nu s-a supus încă noilor reguli pe care vor să le dicteze adversarii săi, dar nici nu mai are forma combativă din 1994 cînd debuta scriitorul Michel Houellebecq.

Şi pentru că am pornit de la Houellebecq: ar fi exagerat să spunem că el este un profet. Dar unele dintre titlurile sale sună oarecum profetic, un exemplu fiind şi acest nou roman care iese miercuri în librării, intitulat Anénatir.

Personal observ că în prezent forţe considerabile, politice, militare, economice, ideologice şi cibernetice, vor să reducă la neant, deci să aneantizeze o serie întreagă de valori numite democraţie, libertate, spirit critic, universalism, laicitate… Dacă Occidentul, care le apără încă, se va supune adversarilor săi, un întreg concept de civilizaţie riscă să se aneantizeze.