Schiţă de portret geopolitic al anului 2021: o colecţie de multiple eşecuri

capture_decran_2021-12-22_a_18.05.18.png

Una din imaginile cele mai stupefiante ale anului 2021: asaltul unor militanţi pro-Trump asupra Capitoliului, la Washington, pe 6 ianuarie
Una din imaginile cele mai stupefiante ale anului 2021: asaltul unor militanţi pro-Trump asupra Capitoliului, la Washington, pe 6 ianuarie
Sursa imaginii: 
DC. ALEX EDELMAN AFP/File

Care sunt imaginile cele mai puternice ale anului care se încheie, cu ce evenimente marcante, în bine sau în rău, se înscrie el în istorie? Pe fondul angoasei sanitare legată de apariţia noii tulpine virale Omicron anul 2021 nu este în nici un caz unul pe care să-l regretăm.

Aş spune că primele imagini marcante ale anului sunt cele de pe 6 ianuarie cînd o lume întreagă a rămas stupefiată văzînd cum la Washington cîteva mii de manifestanţi pro-Trump luau cu asalt Capitoliul. Instalarea democratului Joe Biden la Casa Albă a fost iniţial o sursă de oxigen pentru întreaga planetă, exasperată de capriciile predecesorului său, Donald Trump. Acum, însă, bilanţul primului an petrecut în fruntea primei democraţii a lumii de Joe Biden nu apare ca satisfăcător.

Retragerea precipitată a trupelor americane din Afganistan, în luna august, este poate cel mai mare dezastru moral al anului pentru occidentali. Tot aşa cum apariţia tulpinei Omicron este cel mare dezastru sanitar, intervenit exact în momentul cînd toată lumea credea că prin vaccinare i s-a găsit un antidot durabil pandemiei de coronavirus.

Data de 15 august, cînd americanii s-au retras din Kabul, practic fără să-şi anunţe aliaţii, rămîne încrustată în panoplia înfrîngerilor inacceptabile ale marilor democraţii în lupta împotriva islamului radical şi a terorismului.

Din punctul de vedere al Franţei, însă, cel mai detestabil gest al Americii a fost comis în septembrie. Cu pretextul că trebuie frînată expansiunea Chinei în zona Oceanului Pacific, americanii i-au convins pe australieni să renunţe la o importantă comandă de submarine convenţionale franceze pentru a cumpăra submarine nucleare made in US. O decizie care a provocat o criză internă în tabăra aliată, cu atît mai mult cu cît Franţa a fost exclusă dintr-un parteneriat strategic constituit doar din Statele Unite, Australia şi Marea Britanie.

În cursul acestui an 2021, în ciuda faptului că Joe Biden a efectuat, în luna iunie, un important turneu în Europa, a devenit şi mai clar faptul că principalul centru de interes al Americii se află în Asia. Din acest punct de vedere există o continuitate perfectă între Trump şi Biden: principalul obiectiv al Americii în următoarele decenii este ca nu cumva China să devină prima putere mondială şi să înceapă să impună ea reguli de funcţionare a economiei mondiale şi în cadrul comunităţii internaţionale.

Marile reuniuni ale acestui an, a grupului G7, un summit NATO, întrevederea lui Biden cu Putin, conferinţa din noiembrie de la Glasgow privind schimbările climaterice, summit-ul pentru democraţie organizat online pe 9 decembrie de preşedintele american, nu au deblocat mare lucru. Dimpotrivă, Rusia de exemplu se arată şi mai agresivă faţă de Uniunea Europeană, iar China îşi urmează implacabilă marşul spre supremaţie strivind pe drum toate aspiraţiile democratice din Hong Kong precum şi drepturile minorităţii uigure.

Diversele focare de criză nu s-au calmat în cursul acestui an, dimpotrivă, s-au agravat şi au apărut altele noi. În Iran s-a instalat la putere un preşedinte ultra-conservator, ceea ce periclitează negocierile cu comunitatea internaţională pe tema programului nuclear iranian. Anul 2021 a mai adus cu el tensiuni noi între Maroc şi Algeria, o lovitură de stat în Birmania, un regres general al democraţiei şi un număr sporit de militanţi pentru libertate aruncaţi după gratii…

Antologică, în sensul cel mai rău cu putinţă, a fost, pe 23 mai acţiunea de deturnare a unui avion civil ordonată de preşedintele belarus Lukaşenko cu scopul de a aresta un opozant aflat în exil. Avionul plecat de la Atena cu destinaţia Vilnius a fost obligat să aterizeze la Minsk sub pretextul unei ameninţări teroriste. Dintre dictatorii de pe planetă, Lukaşenko a comis anul acesta poate gesturile cele mai detestabile şi surprinzătoare, cum ar fi acela de a aduce, tot pe calea aerului, mii de imigranţi din Asia şi Africa pentru a-i masa la frontiera cu Uniunea Europeană.

Pe continentul african drama cea mai mare este Etiopia, unde s-a agravat un război civil. Zona subsahariană rămîne una periculoasă unde proliferează grupurile teroriste şi unde prezenţa militară franceză este tot mai contestată. Un eşec este şi normalizarea în Libia, unde pe 25 decembrie trebuiau să aibă loc alegeri prezidenţiale dar haosul general le face imposibile.

În ce priveşte Ununea Europeană, anul a fost marcat de plecarea doamnei Angela Merkel de pe scena politică, după 14 ani de exercitare a puterii, dar şi de adîncirea fisurilor dintre Est şi Vest în multe privinţe, mai ales ţinînd de modelul de societate. Anul se încheie însă cu un fel de ultimatum lansat de Putin care a masat trupe importante la frontiera cu Ucraina: el avertizează practic că va recurge la forţa armată dacă Ucraina este primită în Alianţa Atantică.

Pentru a rezuma, anul 2021 este o colecţie de multiple eşecuri: militare, politice, geopolitice, strategice, umanitare, sanitare. Nu ne rămîne decît să sperăm că 2022 va fi unul mai bun. Mai mult decît oricînd speranţa are o dimensiune existenţială, dacă nu credem în ea ne putem într-o situaţie detestată în cel mai înalt grad de medici, acea a bolnavilor care nu mai vor de fapt să se vindece.