Cronica bilingvă / La Chronique bilingue N° 226 : "Iel" în sus și "iels" în jos, Doamne cât e de frumos

visuel_3d_le_petit_robert_0.jpg

Sursa imaginii: 
Editions Le Robert

Pour vous donner une idée juste de ce qui suit et aussi pour vous introduire dans le vif du sujet, je me dois de vous épeler le titre de ma chronique d’aujourd’hui. Elle s’intitule Iel  în sus și iels în jos, Doamne cât e de frumos « iel » – scris odată i-e-l, și a doua oară i-e-l-s !

Je vous ai rendus curieux n’est-ce pas ? On le serait pour beaucoup moins ! Când e vorba de frumos, tot omul ciulește urechea, même si depuis la peinture abstraite, le dodécaphonisme et le cinéma d’auteur omul de rând se cam simte pierdut când e vorba de frumos. Și cum, malgré le barouf médiatique, pariez că nouăzeci și nouă virgulă nouă la sută dintre dumneavoastră, francophones ou non, se întreabă ce anume poate numi acest cuvânt, până acum necunoscut domniilor voastre, nu-mi rămâne decât să vă îndrept către marele dicționar Robert.

Cette année encore, ce monument de la lexicographie française a renouvelé son bagage de mots, empressé de consigner toute nouvelle naissance, sans parfois attendre l’accouchement – ceea ce se feresc să facă alte lexicoane, din convingerea, poate, că limba e o bătrânică teribil de conservatoare, care, deși îi plac trufandalele de vocabular, scuipă cuvântul care nu e copt et risque de lui donner des maux de ventre.

Bon bref, selon ledit Robert, je cite: « iel, iels : pronom personnel sujet de la troisième personne du singulier et du pluriel, employé pour évoquer une personne quel que soit son genre. » Adică cum s-ar spune pe românește, un pronume chemat să desemneze ceva care nu e nici cal nici măgar, sau, mai precis, nici cal nici iapă. D’emblée, nous devons signaler que ce nouveau signifié, débarqué au débotté dans la langue française, qui a trouvé ici son signifiant mais dont il n’est pas certain qu’il ait un référent,  pune vorbitorii de română într-o situație disperată : cum să măriți lingvistic  pronumele noastre personale „el” și „ea” ca să iasă „iel”-ul franțuzesc sau măcar „it”-ul englez care, fiind neutru, n-are sex et ne soulève pas la question gordienne que les progressistes français ont tranché d’un coup de langue. Une fois encore, ces veinards de Russes s’en tirent mieux : din « oң » și « oңa » vor scoate un „oa” care nu sună mai frumos decât „iel” dar omenirea poate merge înainte – perpetuându-se prin sciziparitate, presupun, mais cela ne concerne plus le chroniqueur, dont le rôle est de simplement consigner les faits, se refusant d’avoir un avis.

Tout ce qu’il lui incombe c’est de répondre avec rigueur et objectivité aux questions pe care sunteți îndreptățiți să vi le puneți – și despre care, anticipând, vă pot spune deja că și le pun, în Franța, o sumedenie de „factori responsabili” cum se spune, de l’Académie française au Parlement en passant par le ministère de l’Enseignement, dont le détenteur du portefeuille, qui a émis des réserves concernant cette bizarrerie linguistique s’est fait aussitôt tailler une veste par madame le ministre « de l’Egalité entre les femmes et les hommes, de la Diversité et de l’Egalité des chances » – ce păcat că nu s-a găsit încă un lexicograf care, en prenant exemple sur ce fameux „iel”, să strângă într-o vocabulă toată complexitatea acestui minister atât de multilateral dezvoltat.

Cum frumosul, spuneam, éveille en nous une curiosité légitime, cei care descoperă noul dicționar Robert se întreabă, poate, de unde a răsărit acest nou termen, menit să descrie amplu și precis o realitate socială – altminteri veche de când cu regii Franței. Autorii dicționarului Robert s’empressent de nous faire part de leur méthode : ils intègrent dans leur dictionnaire les termes qui apparaissent avec une certaine fréquence dans un corpus care, citez, „e constituit din opere literare, articole de presă sau mesaje de pe rețelele sociale”. Ah, bon !

Cum nu cunosc, mais peut-être je ne compulse pas les bons livres et les bons journaux ! texte literare și nici ziare sau reviste unde să apară „iel”, conchid că acest ied – scris i-e-d și e puiul caprei cu țapul, dacă pot să mă exprim așa… ! conchid că acest ied care sare casa est apparu sur les réseaux sociaux où, je m’en excuse et je ne doute pas que vous êtes de mon avis ! les fautes d’orthographe sont légion încât te-ntrebi uimit ce școală „gratuită și obligatorie” au făcut cei care, scriind cu picioarele, înseamnă că gândesc cu genunchiul. Je suis soudain saisi d’une terrible angoisse : nu cumva Academia franceză, care protestează, și ministrul Educației naționale care condamnă acest hibrid lingvistic, ba chiar soția Președintelui republicii, ea însăși profesoară, qui se risque à affirmer que « il » et « elle » suffisent à la langue française, si tous ces gens étaient victimes de l’erreur de l’un de ces quidams qui utilisent les réseaux sociaux așa cum alții folosesc spațiile unde te închizi singur și nevăzut de nimeni ca să-ți exerciți pe pereții de faianță, cu litere strâmbe și greșeli de ortografie, dreptul inalienabil de a fi poet ?!

Alors peut-être que tout ce ramdam n’est qu’un feu de paille, le contrecoup du fait că, de când cu scrierea digitală, nimeni nu ne mai învață gramatica și caligrafia.