Andrei Epure, regizor prezent la Cannes: A fost foarte frumos să primim un mail care începe cu „felicitări” nu cu „din păcate”

Regizorul Andrei Epure, la Festivalul de la Cannes 2021.

La Festivalul de film de la Cannes, în cadrul secţiunii paralele La Semaine de la Critique – al cărui juriu a fost prezidat anul acesta de Cristian Mungiu – a fost selecţionat şi un scurtmetraj românesc realizat de Andrei Epure. Intitulat „Interfon 15”, filmul o are pe generic, printre altele, pe Cosmina Stratan, premiu de interpretare feminină la Cannes în 2012 pentru rolul jucat în „După dealuri” de Cristian Mungiu. In interviul pe care ni l-a acordat, Andrei Epure povesteşte cum a ales-o pe Cosmina Stratan, care au fost dificultăţile filmărilor, ce proiecte de viitor are şi ce a însemnat pentru el faptul că a fost selecţionat şi invitat la Cannes:

Andrei EPURE: Vestea m-a copleșit. Ultimii doi ani au fost niște ani mai ciudați. A fost o perioadă lungă de așteptare. A fost surprinzător pentru că nu aveam niciun fel de așteptare (de la Festival), mai ales fiind al doilea scurtmetraj făcut cu finanțare de la stat. Eram destul de umili în privința așteptărilor. Așa că a fost foarte frumos să primim și mailuri, un mail de acceptare care începe cu „felicitări”, nu cu „din păcate”. A fost foarte frumos.

Vasile DAMIAN: Ce înseamnă pentru un tânăr regizor să fie aici la Cannes?

A.E: Ce îmi place la secțiunea Semaine de la Critique e că pare că ei încurajează tranziția către un lungmetraj și susțin un fel de continuitate. Asta mă bucură foarte tare. Sunt deja multe exemple și mulți oameni care au fost la programul Next step, care se întâmplă în decembrie, o săptămână de lucru pe lungmetraj. Mă bucură foarte tare.


Scenà din filmul "Interfon 15" de Andrei Epure, prezentat în Semaine de la Critique la Cannes.
Scenà din filmul "Interfon 15" de Andrei Epure, prezentat în Semaine de la Critique la Cannes.

V.D: Președintele juriului secțiunii Semaine de la Critique este anul acesta Cristian Mungiu. Vă simțiți privilegiat sau dimpotrivă, cu o presiune și mai mare?

A.E: Nu cred că privilegiat, dar a fost o surpriză pentru noi. Nu m-am gândit foarte mult la problema asta.

V.D: Ați vorbit cu el?

A.E: Foarte puțin, cred că a fost foarte ocupat. Fiind președintele juriului nu am apucat să discutăm.

V.D: Dacă tot vorbim de Cristian Mungiu, una dintre principalele actrițe din filmul dumneavoastră este Cosmina Stratan. Știm cu toții că acum aproape 10 ani, în 2012 a luat premiul pentru interpretare feminină pentru „După dealuri”, făcut de Mungiu. Pentru dumneavoastră e un altfel de recunoaștere faptul că a venit în filmul dumneavoastră?

A.E: Pe Cosmina am cunoscut-o prin Ștefan Constantinescu. Întâmplarea era că aveam un scurtmetraj. Luasem finanțare. Cunoscând-o dintr-o perspectivă nu neapărat formală, adică să o chem la casting și să vorbim într-un context profesional, ci am cunoscut-o altfel, la întâlniri, mi s-a părut că se potrivește. Nici măcar nu a mai dat casting. Am mai văzut-o o singură persoană pentru că Cosmina mi s-a părut ca fiind potrivită pentru ce voiam să fac în film.


Cosmina Stratan în filmul "Interfon 15" de Andrei Epure.
Cosmina Stratan în filmul "Interfon 15" de Andrei Epure.

V.D: Despre ce vorbește filmul? Care e mesajul? Vorbeşte despre empatie, singurătate, indiferență, mizeria, pe de o parte umană și pe de altă parte materială?

A.E: Eu am vrut să vorbesc despre mai multe lucruri. Dar dacă ar fi să aleg un singur fir, am vrut să vorbesc despre legătura pe care o avem noi cu moartea. În ideea că limbajul este insuficient pentru a cuprinde ceva atât de abstract precum e moartea. Fiindcă nu găsim cuvintele sau ideile pentru această problemă abstractă, începem să improvizăm și să speculăm ca să scăpăm de incertitudine și cumva deschidem alte lumi. Asta mi se pare. Asta am vrut să fac, dintr-o frică de moarte speculăm și trăim în tot felul de ficțiuni. Evident că e vorba și despre indiferență, dar indiferența mi se pare că este o reacție naturală. Face parte din modul în care încercăm să ne protejăm de ceea ce nu înțelegem și față de moarte.

V.D: Ne spune ceva filmul și despre societatea românească de astăzi?

A.E: Cu siguranță că spune ceva și despre societatea românească eu trăind în societatea românească. Sunt lucruri pe care le observ. Invariabil spune ceva și despre societatea românească, dar nu am gândit-o din perspectiva că vreau să spun neapărat ceva despre societatea românească. Am ales câteva personaje pe care le-am ales din diferite întâlniri, discuții auzite în tramvai, în autobuz, la părinți. Am făcut nu neapărat un personaj colectiv, cât o atmosferă generală a filmului, un univers al filmului în care să am diferite personaje care apar și dispar fantomatic.

V.D: Cum s-au petrecut filmările? Bănuiesc că ați făcut filmul în plină pandemie. Care au fost dificultățile? Cum s-au derulat?

A.E: Da, am filmat în februarie în plină pandemie. Problema a fost legată de buget pentru că a trebuit să testăm toată echipa. A trebuit să stăm cu frica în sân dacă ar fi ieșit cineva pozitiv. Dar am avut noroc să nu fie nimeni pozitiv. Dacă ieșea cineva pozitiv se oprea filmarea, iar noi aveam doar patru zile ca să filmăm. E ciudat la scurtmetraj. Ai patru zile în care trebuie să scoți toți ce ai în gând. Tu nu mai poți refilma, cum ar fi la lungmetraj să mai câștigi o altă zi din nu știu cum. Patru zile ai, alea sunt.

V.D: Într-un interviu pe care ni l-a acordat zilele trecut, Cristian Mungiu spunea că etapa scurtmetraje, cel puțin din punctul lui de vedere, este esențială, indispensabilă pentru a trece la pasul următor, lungmetrajul. Dumneavoastră ați făcut deja doi pași. Ați făcut două scurtmetraje. Când îl așteptăm pe următorul, lungmetrajul?

A.E: E dificil de spus lungmetrajul. Eu sper. Acum am aplicat la finanțare. Chiar așteptăm răspunsul. Am aplicat la finanțare pentru dezvoltare. Încă nu am aplicat pentru producție. Eu sper cu toată inima ca în doi, trei ani. În mod obișnuit se pare că durează vreo patru, cinci ani. Dar pentru că avem selecția asta la Semaine s-ar putea să se grăbească puțin lucrurile.

V.D: Dacă nu mă înșel sunteți scenarist la bază. De ce ați făcut această trecere? Cum vi se pare? Vă simțiți mai în largul dumneavoastră făcând regie?

A.E: Da, noi fiind la scenaristică am mai făcut câteva exerciții de regie. Dar eu m-am îndreptat către scenaristică pentru că am fost student la litere. Mi s-a părut o alegere nu neapărat mai ușoară, dar mai naturală să mă duc spre scenaristică. Dar cu timpul mi-am dat seama că îmi plăceau mai multe zone care țin de film. Mi se pare că regia le întâlnește pe toate. E o treabă și de ritm și de control. Din scenariu povestea are un anume ritm și e foarte greu de transmis acest ritm către altcineva. 

 
Andrei Epure, regizor prezent la Cannes: A fost foarte frumos să primim un mail care începe cu „felicitări” nu cu „din păcate”