O mie de pagini dedicate Europei de est: o enciclopedie îngrijită de Chantal Delsol şi Joanna Nowicki

img_9454.jpg

Image source: 
Editions du Cerf

În Franţa a apărut la Editions du Cerf o monumentală lucrare dedicată vieţii intelectuale în Europa centrală şi de răsărit din 1945 pînă în prezent. În jur de 150 de cercetători de diferite naţionalităţi şi-au adus contribuţia pentru realizarea acestui veritabil dicţionar enciclopedic coordonat de Chantal Delsol şi Joanna Nowicki. „La vie de l’esprit en Europe centrale et orientale depuis 1945” se intitulează această lucrare de o mie de pagini destinată să pună în lumină viaţa intelectuală în acea parte a Europei care a avut neşansa de a suporta comunismul timp de jumătate de secol.

Monumental este cuvîntul potrivit în contextul acestei cărţi. Ea impresionează din multe puncte de vedere. În primul rînd prin dimensiuni, în al doilea rînd prin bogăţia de informaţii, în al treilea rînd prin originalitatea construcţiei şi în al patrulea rînd prin curajul intelectual de care dau dovadă cele două profesoare universitare şi specialiste în Europa de răsărit, Chantal Delsol şi Joanna Nowicki. Incep însă cu o precizare legat de titlul lucrării. Cele două specialiste au grijă să ne atenţioneze că este vorba despre „La vie de l’esprit”, deci despre ceea ce creează spiritul. Pentru că sintagma „La vie spirituelle” ar fi avut o conotaţie religioasă. De unde şi necesitatea ca în româneşte titlul să fie tradus cu mare atenţie, iar eu personal aş traduce „La vie de l’esprit” mai degrabă prin viaţa intelectuală. Pentru că de fapt acesta a fost obiectivul urmărit de Chantal Delsol şi Joanna Nowicki: să arate unui public francofon, în special occidental, cît de bogată, nuanţată, complexă, creativă a fost viaţa intelectuală şi artistică în Estul Europei pe care cortina de fier sovietică l-a separat de Vestul Europei.

Chantal Delsol s-a născut în 1947 la Paris şi este un nume de multă vreme consacrat în Franţa ca scriitor şi filozof, ea fiind şi membru al Academiei de Stiinţe morale şi politice. Joanna Nowicki s-a născut în 1958 la Varşovia, are dublă naţionalitate şi s-a impus ca specialistă în tot ce ţine de transferuri culturale şi comunicare politică Est-Vest.

Vorbeam de curajul lor în ce priveşte poziţionarea lor geo-spirituală: citez din prefaţa pe care o semnează în comun: „Țările Europei de vest se hrănesc cu orgoliul celor care se cred în centru, sau, dacă preferaţi, cu orgoliul capitalelor. Militînd pentru extinderea Uniunii Europene ele au avut sentimentul că prin acest gest au integrat în patria mamă nişte periferii uitate şi cenuşii, care ar trebui să fie fericite în sfîrşit că se pot alinia manierei occidentale de a gîndi”.

Din tot ceea ce conţine această enciclopedie rezultă însă ceva ce ar trebui să le dea totuşi puţin de gîndit occidentalilor: şi anume că nu s-au interesat prea mult de ceea ce spiritul european a creat în partea de răsărit a continentului, iar atunci cînd s-au interesat nu au pus mare preţ pe ceea ce au descoperit. Enciclopedia apărută la Editions du Cerf, cu ajutorul mai multor instituţii printre care Universitatea Cergy-Pontoise, este concepută ca un act de justiţie intelectuală şi de echilibrare a spaţiului cultural european. Un mod de a le spune occidentalilor: încetaţi să vă consideraţi buricul lumii şi încercaţi să descoperiţi extraordinara bogăţie a spiritului alături de voi, în partea estică a Europei.

În ce priveşte structura acestei lucrări, ea surprinde în cel mai bun sens cu putinţă prin 535 de de pagini tematice, restul pînă la o mie fiind biografii de intelectuali, scriitori, artişti şi disidenţi din Europa de răsărit. Aş spune că nimic din ceea ce caracterizează frămîntările spiritului şi istoria Europei de răsărit nu este uitat: găsim pagini de o mare densitate despre rezistenţa culturală, despre curentele artistice specifice, despre frămîntările identitare, despre fenomenul antisemitismului, despre cum au evoluat literatura, cinematografia şi artele în general în context comunist...

Cum temele sunt organizate în ordine alfabetică, prima dintre ele este intitulată în felul următor: Agricultura, colectivizarea comunistă în România. Numeroşi critici, istorici şi cercetători români au fost solicitaţi pentru realizarea acestei enciclopedii dedicată unei zone numită multă vreme l’autre Europe (cealaltă Europă). Iar în secţiunea biografii găsim enorm de multe nume româneşti, de la Emil Cioran la Mihai Şora, de la Dumitru Stăniloae la Basarab Nicolescu, de la Vasile Tonoiu la Andrei Pleşu, de la Marin Preda la Dumitru Țepeneag, de la Vintilă Horia la Gabriel Liiceanu...

Evident, apare aici întrebarea legată de criteriile selecţiei, ceea ce nu ascunde nici echipa care a dirijat lucrarea. Iată ce putem citi în prefaţă: „Principala dificultate a părţii consacrată dicţionarului a fost de a decide cine este gînditor, intelectual, ideolog, militant pentru o cauză, erou, martir, mare om, personalitate influentă... (...) Am decis să privilegiem persoanele a căror gîndire a avut ecou în ţara lor, chiar dacă criteriul notorietăţii, nu putea fi decisiv (cenzură, exil interior, ostracism).”

Personal consider, din toate punctele de vedere, această lucrare ca una esenţială în peisajul cultural francez şi cel occidental, pentru a mai scutura prejudecăţile şi ignoranţa în ce priveşte Europa centrală şi de răsărit. Dar mai ales pentru a-i incita să se descentralizeze puţin pe cei care cred nu numai că se află în centrul lumii dar că reprezintă chiar centrul lumii.