Antony Blinken la Kiev: America sprijină Ucraina dar doreşte dezoligarhizarea sa

capture_decran_2021-05-05_a_19.25.05.png

Antony Blinken
Antony Blinken
Image source: 
REUTERS - CARLOS BARRIA

După tensiunile de luna trecută de la frontiera ruso-ucraineană, vizita pe care şeful diplomaţiei americane Anthony Blinken o efectuează săptămîna aceasta la Kiev (pe 5 şi 6 mai) este un foarte puternic semnal adresat de Statele Unite în direcţia Rusiei. Antony Blinken urmează să discute cu preşedintele ucrainean Volodirmir Zelenski dar nu numai despre Rusia ci şi despre necesitatea consolidării democraţiei în Ucraina.

Sprijinul Statelor Unite faţă de Kiev este indefectibil. Iată, într-o singură frază, mesajul pe care Antony Blinken vine să-l transmită la Kiev. Din lipsă de alte detalii, agenţiile de presă au reluat toate acest termen, indefectibil, ceea ce înseamnă nedezminţit, neclintit, neslăbit. Vorbim deci, de un spirijin esenţial, chiar vital  în contextul în care Ucraina este agresată şi destabilizată de Rusia lui Putin.

Statele Unite, prin această vizită a lui Antony Blinken la Kiev mai transmit un mesaj, şi anume că înţeleg să revină pe o scenă diplomatică şi geopolitică abandonată de fostul locatar al Casei Albe, Donald Trump. Dacă acesta dispreţuia efectiv Uniunea Europeană, şi considera că Europa nu mai este demnă de atenţia Statelor Unite, noul preşedinte Joe Biden înţelege să relanseze parteneriatul cu Uniunea Europeană şi să sprijine toate ţările care, în estul Europei, simt respiraţia agresivă a Moscovei.

Antony Blinken s-a întîlnit deja, luna trecută, la Bruxelles, cu omologul său ucrainean, Dmytro Kuleba şi a averizat că o eventuală agresiune rusă în Ucraina va avea consecinţe. Erau momentele cînd ruşii masau în jur de o sută de mii de soldaţi la frontiera cu Ucraina. Între timp lucrurile s-au mai calmat, dar experţii spun că strategic vorbind ele sunt la fel de tensionate. S-ar părea că aşa-zisele manevre militare efectuare de ruşi au avut ca scop instalarea unor echipamente militare şi stocuri de armament pe teren. Soldaţii ruşi s-au retras din imediata apropiere a frontierei cu Ucraina, dar dacă li se să ordin să treacă la o eventuală ofensivă tot ceea ce necesită o astfel de operaţiune se află deja plasat la locul potrivit.

La Bruxelles, luna trecută, şeful diplomaţiei ucrainene i-a vorbit lui Antony Blinken despre nevoile militare urgente ale ţării sale. Subiectul va fi abordat şi acum, la Kiev, după cum a fost abordat de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi în cursul vizitelor recente făcute în Franţa, în Turcia şi în Polonia. Peste o lună, cu ocazia unui summit al Alianţei Atlantice, va revenit evident subiect, inclusiv cel legat de o eventuală integrare a Ucrainei în NATO. Volodimir Zelenski face mari eforturi pentru a crea o breşă în acest sens, pentru a-i convinge în special pe occidentali că locul Ucrainei este în structurile euro-atlantice. Pentru moment, însă, răspunsul, atît din partea Uniunii Europene cît şi din partea Alianţei Atlantice este negativ: parteneriat privilegiat da, integrare nu.

Despre corupţia din Ucraina se vorbeşte mai puţin tocmai pentru că există un fel de compasiune pentru această ţară pe care Rusia ar dori să o reintroducă durabil în sfera sa de influenţă. Antony Blinken va aborda însă şi acest subiect, precum şi cel al reformelor necesare pentru „garantarea instituţiilor democratice” în Ucraina.

Universitara franceză Alexandra Goujon, specialistă în geopolitică, arată în cotidianul catolic La Croix că Statele Unite sprijină Ucraina încă din 2014, atît pe plan financiar cît şi militar. Chiar şi Donald Trump nu a ezitat în această privinţă şi a trimis armament sofisticat la Kiev în 2017. Sprijinul american astăzi are însă un preţ, şi anume dezoligarhizarea Ucrainei. Iată un concept care merită reţinut, dezoligarhizare, pentru că vizează un fenomen mai larg răspîndit în Europa de răsărit.