Cronica pariziană: cartierul din care dispar un milion de cărţi...

5psm.jpg

Librăria Gibert Jeune de la Paris din cartierul latin se închide la sfîrșit de martie
Librăria Gibert Jeune de la Paris din cartierul latin se închide la sfîrșit de martie
Image source: 
Gibert.com

La sfîrșitul acestei luni parizienii vor descoperi cu amărăciune modificarea totală a unuia dintre locurile lor cele mai îndrăgite: este vorba de Place Saint-Michel. Prin librăriile aflate în acest punct nodal al cartierului latin piaţa respectivă era prin excelenţă un simbol cultural. Numai că librăriile respective, pe fond de multiple crize, se vor închide. În cronica pariziană următoare Matei Vișniec ne povestește ce a însemnat librăria Gibert Jeune pentru Paris.

Că orașele se schimbă, că unele lucruri foarte frumoase sunt obligate și ele să se eclipseze, că în marile metropole apar noi comportamente umane care remodelează scenografia urbană, toate acestea le știm. Nimic nu e etern de fapt din ceea ce iubim în marile orașe de artă. Si totuși, este greu de admis că la Paris, în plin cartier universitar, va dispărea o librărie faimoasă, după 135 de ani de existenţă... De fapt patru impozante clădiri haussmanniene purtînd pe ele însemnele Gibert Jeune se vor vida de cărţi, de discuri și de filme, pentru a deveni... nu știm ce în acest moment.

Presa franceză evocă pe un ton trist și nostalgic acest eveniment. Se va închide o pagină de istorie, scrie, de exemplu, Le Monde. Probabil că milioane de turiști și de vizitatori trecînd prin Piaţa Saint-Michel și-au spus, în ultimii 135 de ani, că Parisul își merită pe deplin numele de oraș al luminilor. Pentru că luminile sale constau de fapt în creaţiile sale culturale. Iar în Place Saint-Michel luminile veneau în special de la cele patru mari librării unde era practic imposibil să nu găsești ceea ce îţi doreai în materie de carte. Tot acolo veneau în special studenţii ca să-și vîndă cărţile mai vechi, iar uneori puteai găsi, în zona cărţilor cu preţ redus, capodopere cu doar 20 de centime.

Povestea acestor librării purtînd numele de Gibert începe însă în provincie, în regiunea Loarei, cu un copil, botezat Joseph, născut în 1852 într-o familie de agricultori. Părinţii săi erau foarte religioși, dar tînărul Joseph vede viaţa altfel și vrea să devină profesor de literatură clasică. El beneficiază în epoca respectivă și de un enorm elan republican date fiind reformele importante ale lui Jules Ferry în materie de învăţămînt. Şcoala devine gratuită și obligatorie. Şcolarii au nevoie de manuale, francezii apreciază tot mai mult cărţile. Joseph Gibert este iluminat atunci de o idee... Ce-ar fi să-și încerce norocul vînzînd cărţi la Paris? Zis și făcut, în 1886 el se instalează cu o ladă cu cărţi pe malul Senei, în zona Notre-Dame, printre buchiniști. Cînd se stinge din viaţă, în 1915, Joseph Gibert a pus deja bazele unui imperiu al cărţii, pe care îl preia cei doi fii ai săi.

Fiul cel mare, care poartă prenumele tatălui, Joseph, se separă însă în 1929 de fratele său Régis. Ambii intră de fapt în concurenţă cu librării deschise pe bulevardul Saint-Michel, în alte locuri din Paris și în alte orașe din Franţa. Cel mai mare succes îl are însă mezinul, Régis, care păstrează clădirea istorică, își numește librăria Gibert Jeune și profită din plin de anii cînd zeci de mii de părinţi cumpără manuale pentru progeniturile lor. Forografiile din anii 50 sunt concludente în acest sens: vedem o masă imensă de părinţi stînd la coadă pentru a cumpăra manuale la început de an școlar... Citez din ceea ce spune Le Monde despre acest colţ paradisiac pentru carte care a fost Piaţa Saint-Michel: „Da, a fost un fel de far al literelor pariziene frecventat în trecut de Gide, de Cioran, de Malraux, de Duras, de Modiano, de Nothomb, de Orsenna sau... de Gainsbourg. Iar acum acest far se va stinge și întreaga piaţă va plonja într-o neliniștitoare penumbră. Nici o carte, din păcate, nu a povestit vreodată episoadele acestei saga de familie ai cărei moștenitori au continuat, prin cultură și tradiţie, să privilegieze o discreţie ancestrală”...

Un cuvînt acum despre cauzele acestei eclipe care se abate peste o piaţă numită de unii „a cunoașterii”, Place du savoir, datoriră concentrării de cărţi, evident... Dificultăţile pentru librăriile Gibert Jeune au început mai demult. Apariţia Internetului a modificat raportul tinerilor cu dicţionarele, de exemplu. Cartierul latin a devenit tot mai turistic, ceea ce i-a făcut pe mulţi parizieni să-l evite, mai precis să-și cumpere cărţile din alte librării, mai mici, sau să le comande prin Amazon... Fără îndoială și întreţinerea imobilelor a devenit mai scumpă... În ultimii trei ani s-au acumulat și alte „calamităţi” în cartier. Manifestaţiile săptămînale din 2018 au fost nefaste pentru multe cartiere din Paris și pentru librării. Apoi s-a produs incendiul de la Notre-Dame care se află la doi pași de librăriile Gibert Jeune, apoi a început pandemia... Probabil că mai sunt și alte cauze ale acestui faliment cultural care va schimba imaginea unui colţ plin de mitologie al cartierului latin. Nu este exclus ca aceste clădiri să fie acum rîvnite de rechinii comerţului de lux sau să devină apartamente pentru milionari... În Orașul luminilor Piaţa Saint-Michel va fi, din păcate, mai puţin luminoasă prin dispariţia acestor milioane de cărţi...

Totuși, familia Gibert rămîne prezentă în universul cărţii cu cealaltă ramură sau firmă, Gibert Joseph. Dacă librăria istorică situată la numărul 5 în Piaţa Saint-Michel se închide, rămîne în viaţă cea de la numărul 26 de pe Bulevardul Saint-Michel. Ea are 4200 de metri pătraţi, conţine 400 000 de titluri și vinde 15 milioane de cărţi anual, fiind prima librărie independentă din Franţa și avînd încă opt adrese pariziene.

Cum se spunea pe vremuri, „regele a murit, trăiască regele!”