De ce un eventual «paşaport de vaccinare» va fi greu, dacă nu chiar imposibil, de impus în Franţa?

20210113_160319.jpg

Certificat international de vaccinare contra febrei galbene, eliberat de OMS, singurul obligatoriu pentru a voiaja în anumite tàri.
Certificat international de vaccinare contra febrei galbene, eliberat de OMS, singurul obligatoriu pentru a voiaja în anumite tàri.
Image source: 
Vasile Damian

Ipoteza impunerii unui «paşaport vaccinal» - sau de «vaccinare» - a apărut recent în dezbateri în diverse ţări europene, în particular în Grecia dar nu numai. A rezerva accesul în avioane, restaurante sau săli de spectacole doar pentru cei vaccinaţi anti-Covid este însă o idee respinsă de Franţa, ţară în care ea s-ar putea lovi şi de unele obstacole juridice.

Idea unui «paşaport vaccinal» - sau de «vaccinare» - este promovată mai ales de actorii din sectorul turistic dar şi de unele ţări europene precum Grecia, Belgia, Ungaria şi Spania dar şi Israelul, această din urmă ţară votând chiar instaurarea unui «paşaport sanitar». In opinia acestora, paşaportul ar permite fiecăruia să circule liber. De partea lor, anumiţi medici susţin şi ei idea pentru a scoate de sub presiune anumite sectoare economice. In fine, partizanii acestei propuneri, reamintesc că există déjà un certificat de vaccinare, «carnetul galben», validat de OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii – care consemnează vaccinarea contra febrei galbene, vaccin cerut pentru a putea voiaja în anumite state africane sau tropicale. E vorba însă de singura vaccinare obligatorie pe plan internaţional.

Iniţiativa privind impunerea unui «paşaport vaccinal», cel puţin la nivelul Uniunii europene, se loveşte însă de ostilitatea Franţei, ţară în care «vaccinul anti-Covid nu este şi nu va fi obligatoriu» după cum a promis déjà în mai multe rânduri preşedintele Emmanuel Macron. «Libera circulaţie a persoanelor nu trebuie condiţionată de vreun certificat» mai spune Parisul. Zilele trecute, ministrul francez al Transporturilor respingea din nou idea unui «paşaport vaccinal» pentru a relansa transportul aerian. In fine, Roselyne Bachelot, ministra Culturii, s-a declarat «şocată» de ipoteza instaurării un astfel de paşaport pentru a intra la cinemauri sau în sălile de spectacole. «Dealtfel, în unanimitate, actorii sectorului spectacolului au respins această idee» a mai punctat Bachelot.

Dacă puterea publică nu pare aşadar înclinată să le impună francezilor un astfel de document – francezi care în proporţie de 60% spun că nu intenţionează să se vaccineze - poate oare veni iniţiativa de la sectorul privat? Răspunsul este categoric «nu» explică un avocat, specialist al dreptului transportului, în paginile lui Figaro. «Obligaţia unui tratament medical sau preventiv, precum vaccinul anti-Covid, nu se poate face decât pe baza unei legi». Cu alte cuvinte, dacă o firmă impune condiţii prea stricte clienţilor pentru a avea acces la unele servicii sau produse – în cazul de faţă, dacă din motive sanitare, refuză de exemplu vânzarea unui produs – atunci respectiva firmă riscă să fie urmărită judiciar pe motiv de discriminare. Actualmente, doar o lege temporară, adoptată vara trecută în plină criză sanitară, le permite companiilor aeriene să le pretindă pasagerilor un test negativ înainte de îmbarcare. In fine, patronii firmelor de comerţ, hoteluri şi restaurante din Franţa se opun şi ei «paşaportului vaccinal», pe motiv că verificarea acestuia este inaplicabilă pe teren. «E exclus să afişăm panouri pe care scrie «Interzis celor nevaccinaţi» la intrarea în localuri» spune reprezentantul patronatului hotelierilor citat de Figaro.

Paşaportul vaccinal pune probleme etice şi legale

Adepţii vaccinării amintesc însă că obligativitatea vaccinală, în anumite sectoare, a fost admisă prin jurisprudenţă, atât de Consiliul constituţional cât şi de Consiliul de stat. Astfel, pentru a-i putea înscrie la şcoală, copii trebuie să fie vaccinaţi cel puţin contra difteriei, a tetanosului şi a poliomelitei. Copiii născuţi după 2018 au o listă de 11 vaccinuri obligatorii. Dar aceste obligaţii se impun doar celor care vor să aibă acces la serviciile publice, precum o grădiniţă sau şcoală. Dacă în schimb părinţii decid să-şi dea copiii la şcoli private, nu sunt obligaţi să-şi vaccineze odraslele. In fine, exercitarea anumitor meserii medicale necesită o serie de vaccinuri prealabile – hepatita B, febra tifoidă, difteria, tetanosul şi poliomelita. Dar, e vorba de excepţii, obligativitatea se referă doar la un segment extrem de redus al populaţiei.

Ca o concluzie, o să cităm tot din Figaro. «Paşaportul vaccinal pune probleme atât etice cât şi legale şi, în plus, provoacă reticenţe pe teren. Ar institui o discriminare faţă de cetăţenii care nu se află în «categoria bună» şi ar justifica o intruziune în viaţa privată a oamenilor. Tot atâtea bariere care lasă puţine şanse instaurării unui astfel de dispozitiv în Franţa, ţară în care vaccinarea anti-Covid nici măcar nu este obligatorie.»

 
De ce un eventual «paşaport de vaccinare» va fi greu, dacă nu chiar imposibil, de impus în Franţa?