Depresivi, angoasaţi, blazaţi - studenţii din Franţa, fără perspective din cauza pandemiei de Covid

univ_marseille.jpg

Distributie de alimente pentru studentii sàraci organizatà în fata campusului universitar din Marsilia, 17 noiembrie 2020.
Distributie de alimente pentru studentii sàraci organizatà în fata campusului universitar din Marsilia, 17 noiembrie 2020.
Image source: 
AFP/NICOLAS TUCAT

Universităţile şi studenţii din Franţa sunt în mare dificultate. Uitate de pe lista „priorităţilor” guvernamentale, „universităţile din Hexagon trăiesc o mare suferinţă” nota zilele trecute editorialistul ziarului Le Monde. Constrângeri sanitare în permanenţă schimbate, ezitări privind prezenţa sau nu a studenţilor în localuri – tinerii care studiază azi în Franţa sunt foarte descurajaţi.

Relaţii sociale şi amicale egale cu zero, fără perspective de viitor, angoasaţi de ipoteza eşecului, mulţi dintre ei deprimaţi – e puţin probabil ca tinerii de azi să rămână cu amintiri plăcute din anii studenţiei.

Când izolaţi în camere de cămin minuscule, când nevoiţi să revină acasă la mama şi la tata unde nici acolo condiţiile de învăţat nu sunt ideale, studenţii francezi trec prin perioade foarte grele, probabil ca mulţi alţi semeni de-ai lor de pe alte meridiane.

Cum nota însă zilele trecute editorialistul de la Le Monde, „universităţile anglo-saxone au adoptat politici mai radicale dar care au avut darul de a fi mai clare. Incă de anul trecut, multe dintre ele au decis să închidă porţile fie un semestru, fie un an întreg, pentru a preda totul online. In Franţa însă, autorităţile au ezitat – şi continuă să o facă – în permanenţă. După ce au închis porţile universităţilor la prima carantină naţională din primăvara trecută, le-au redeschis apoi în toamnă dar doar pentru două luni – septembrie-octombrie – după care iarăşi s-au închis complet”. Iar orizontul e pentru moment neclar. Cert este însă că o redeschidere a instituţiilor de învăţământ superior pe 20 ianuarie – ipoteză vehiculată în decembrie de guvern – devine tot mai ipotetică având în vedere situaţia sanitară din ţară.

Problema este că şi la acest capitol, există un soi de învăţământ cu două viteze. Astfel, elevii din clasele pregătitoare – cele care-i pregătesc pe tineri pentru concursurile la marile şcoli – şi studenţii care pregătesc brevetul tehnic – BTS, diplomă în doi ani – au putut veni din vară şi până acum în permanenţă în licee – localurile unde li se predau aceste cursuri. In schimb, universităţile, acolo unde merg în general tinerii mai puţin favorizaţi pe plan social şi unde cursurile sunt mai puţin riguroase, studenţii stau acasă de două luni şi pentru încă o perioadă nedeterminată, pentru a urmări – pentru cei care pot, adică au material adevcat şi conexiune internet corectă – cursuri online, predate adesea de profesori care nu sunt nici ei nişte aşi ai predării la distanţă.

Incertitudine şi precaritate pedagogică şi socială

Rita Ruggirello este studentă în anul 3 la Universitatea Paris 7 – Diderot- unde pregăteşte o licenţă „Litere şi arte”. Este actualemente în plină perioadă de parţiale, toate examenele fiind date online. „Nu sunt nişte parţiale pe care le dăm bine, dimpotrivă. Suntem acasă la noi, avem acces la toate cursurile dar ne pierdem în ele. Subiectele de la parţiale ne-au fost predate pe aplicaţia Zoom, noi acasă şi profesorii pe un ecran - este foarte bizar. Eu în plus, am literatură şi filosofie de studiat. Filosofie pe Zoom, este imposibil. Proximitatea student-profesor, mai ales la filosofie, este primordială. Vă imaginaţi că am avut curs despre Hegel pe Zoom. Apoi, pentru istoria artei, a trebuit să facem în primul semestru 20 de vizite în muzee. Imposibil de realizat, au fost închise. Am făcut deci iarăşi şi iarăşi numai Zoom” se plânge Rita.

Am întrebat-o pe tânăra studentă cum stă la capitolul viaţă socială. „Nu mă mai pot bucura de nimic. Toate zilele se aseamănă. Toţi prietenii mei sunt ca şi mine, stresaţi la maximum. Nu ne mai bucurăm de nimic, nici măcar că după o săptămână grea de muncă, ne putem vedea la o petrecere, la un pahar, la o cafea. Numai avem nimic din toatea astea. E o duminică pe care o trăim zilnic, de un an încoace” ne spune Rita Ruggirello.

Această incertitudine şi precaritate pedagogică şi socială provoacă tot mai multă angoasă, tot mai multă sărăcie pentru că mulţi studenţi care lucrau în week-end sau serile ca să mai câştige un ban, nu mai au nimic acum, şi mai ales, provoacă stres şi traume pshihologice. Dealtfel, preşedintele unei mari univesităţi din Lyon a lansat luni un apel pentru a lua în seamă suferinţa psihologică a studenţilor. „Criza Covid a repus în cazuă legătura socială care fonda universitatea” spune Eric Carpano. El cere „instaurarea de urgenţă a unor celul de ajutorare psihologică” a tinerilor. Din păcate, universităţile franceze nu sunt suficient de dotate în această privinţă, comparativ cu ce se întâlneşte în alte ţări. Un fapt deplâns şi de interlocutoarea noastră. „Trăiesc o mare suferinţă. Am consultat dealtfel un psiholog dar a fost déjà foarte greu ca să-l găsesc pentru că nu am bani ca să plătesc un liberal. A trebuit să trec printr-o asociaţie. Am senzaţia că şi toţi prietenii mei au devenit depresivi şi nu e vorba de o simplă depresie precum cea dinaintea unor examene. E o depresie care s-a instalat şi care ne face să credem că nu vom ieşi niciodată din această situaţie” afirmă studenta de la litere şi arte.

Zilele trecute un sindicat studenţesc din Nancy – estul Franţei – cerea redeschiderea urgentă a universităţilor, în ciuda pandemiei, pentru a-i scoate din izolare pe studenţii care trăiesc prost situaţia actuală. Forţaţi să urmărească cursurile la distanţă, închişi uneori în cămăruţe de 10 m2 sau acasă la părinţi într-un mediu zgomotos cu care nu mai erau obişnuiţi, mulţi tineri renunţă la studii superioare. Sindicatul Solidaires avansează chiar cifra de un tânăr din 6 care ar fi ales această opţiune a abandonului universitar.

 
Depresivi, angoasaţi, blazaţi - studenţii din Franţa, fără perspective din cauza pandemiei de Covid