După cum arată Radu Șerban pe coperta a patra a cărţii, el i-a scos din uitare pe nişte români remarcabili, a căror viaţă a fost uneori aventuroasă, nu întîmplător pot fi comparaţi cu nişte personaje de roman.

Puţină lume, ştie, de exemplu, că primul ambasador al României în Japonia se numea Nicolae Xenopol şi că el s-a dus la Tokyo în 1917… Un misionr precum Anatolie Tihai a pus piciorul pe pămînt nipon în 1872… Iar exploratorul Basil Assan, care a făcut şi înconjurul lumii, a ajuns în Japonia în 1898…

„Români de roman în Japonia” este o carte scrisă cu pasiune în urma unei remarcabile munci de cercetare şi ne face să călătorim în Extremul Orient cu privirile unor români care sperau, probabil, în urmă cu o sută de ani, că România ar putea repeta miracolul japonez al occidentalizării dar cu păstrarea tradiţiilor.

Radu Șerban, ca autor, îi însoţeşte cu o imensă empatie pe acesti eroi, iar în finalul acestei cărţi ne spune lucruri foarte interesante şi despre fascinaţia exercitată în Japonia de un român care nu a pus piciorul pe pămînt nipon: Constantin Brâncuşi.