Imigraţie pe timp de iarnă şi de pandemie

capture_decran_2020-12-29_a_13.26.10.png

Evacuarea unei tabere improvizate, Place de la République, Paris, noiembrie 2020
Evacuarea unei tabere improvizate, Place de la République, Paris, noiembrie 2020
Image source: 
France 24

Anul 2020 a însemnat o intensificare a imigraţiei clandestine şi a traficului de fiinţei umane în bazinul Mediteranei. Autorităţile de la Roma, de exemplu, au înregistrat anul acesta 34 000 de migranţi sosiţi pe teritoriul Italiei, cam tot atît cît în anii 2018 şi 2019 cumulaţi. Pandemia este un factor de stimulare a fenomenului migratoriu, şi mulţi clandestini cer în Europa protecţie umanitară datorită situaţiei sanitare dezastruoase din ţările lor de origine.

O decizie juridică luată de Curtea din Milano ar putea face jursprudenţă în Europa. Mai precis, Curtea din Milano a decis că riscul de contaminare cu Covid în ţara de origine a unui imigrant clandestin poate fi un motiv valabil pentru ca respectiva persoană să nu fie repatriată cu forţa, ci să i se acorde protecţie umanitară. Pînă acum principalele motive care îi forţau pe oameni la exil, mai ales pe cei din ţările africane şi asiatice, erau războaiele şi conflictele civile, terorismul, persecuţiile politice şi religioase, sărăcia, foametea, catastrofele naturale, totala lipsă de orizont în cazul a milioane de tineri. Pandemia se invită începînd cu acest an pe această listă.

Responsabilii de la Bruxelles constată că traversările în spaţiul Mediteranei continuă şi se intensifică şi pe timp de iarnă, în ciuda vremii proaste. În Spania au sosit anul acesta de pe celălalt mal al Mediteranei 39 000 de migranţi, în Grecia au sosit 15 000.  

Franţa este confruntată cu un fenomen nou, şi anume cu un mare număr de migranţi afgani. Autorităţile franceze constată că 90 la sută dintre clandestinii care crează tabere improvizate la Paris sau în jurul capitalei, cum ar fi la Saint-Denis, sunt afgani. Cotidianul Le Figaro se întreba recent dacă Franţa ar trebui să se neliniştească din cauza acestui fenomen. Majoritatea acestor afgani sunt tineri şi de etnie paştună, ca şi talibanii. Ei îşi părăsesc ţara în special din motive economice, iar modul de viaţă al francezilor reprezint un şoc pentru ei. Unii speră să poată ajunge în Suedia, Marea Britanie şi Germania, unde există deja comunităţi afgane bine constituite şi reţele de ajutorare. Problema este că aceste trei ţări în care tinerii afgani văd un fel de El Dorado şi-au înăsprit drastic condiţiile de primire.

În 2019 şi-au depus cereri de azil în Franţa 10 175 de afgani. Unii au venit în Franţa după ce li s-a refuzat cererea de azil politic în alte ţări europene. Situaţia acestor imigranţi afgani este precară, iar pe timp de iarnă şi în condiţii de pandemie devine chiar disperată.

Cîteva asociaţii franceze încearcă să-i ajute, forţînd de fapt statul să le asigure spaţii de cazare. Utopia 56 este o astfel de asociaţie numărînd 18 000 de aderenţi. Autorităţile franceze nu sunt chiar încîntate de strategiile acestei asociaţii, întrucît ea distribuie corturi imigranţilor şi le facilitează instalarea în locuri publice pariziene, astfel încît situaţia lor dramatică să devină „vizibilă din punct de vedere mediatic”. Iar ori de cîte ori poliţia intervine pentru a-i dispersa pe imigranţi şi pentru a evacua aceste tabere improvizate, numeroase asociaţii neguvernamentale denunţă acţiunile autorităţilor ca un veritabil scandal. A fost cazul, de exemplu, pe 23 noiembrie cînd poliţia a intervenit pentru a evacua o tabără improvizată în Piaţa Republicii de la Paris.

Potrivit unor cifre oficiale datînd din 2019, în Franţa trăiesc şase milioane şapte sute de mii de imigranţi, ceea ce înseamnă aproape zece la sută din totalul populaţiei. Un deputat european, Jordan Bardella, membru al formaţiunii de extremă dreaptă Rassemblement National (fostul Front Naţional), a făcut o propunere de lege pentru ca Franţa să-şi închidă frontierele pentru imigraţia din ţările musulmane. El citează în declaraţiile sale ţări precum Cecenia, Bangladeş sau Pakistan unde a fost celebrat ca un erou islamistul cecen care l-a decapitat în luna octombrie pe profesorul de istorie francez Samuel Paty. Această propunere nu are însă nici o şansă să fie acceptată, ar însemna ca Franţa să-şi taie legăturile cu un sfert din statele lumii.