Portretul geopolitic al anului 2020: între Kafka şi Orwell

capture_decran_2020-12-28_a_15.34.27.png

Image source: 
REUTERS/Kham

Anul 2020 se încheie şi, mai mult ca sigur, nu este regretat de nimeni. El va rămîne în istorie sub semnul stuporii provocată de pandemia de coronavirus. Este anul cînd umanitatea şi-a modificat total comportamentele şi cînd a renunţat de bună voie la numeroase libertăţi. 2020 mai este marcat însă şi de alte evenimente, cum ar fi prezidenţialele americane sau Brexit-ul.

2020 a fost un an bizar, absurd, anormal, destabilizant, imaginat parcă de scriitori precum Franz Kafka sau George Orwell. Încerc să-l creionez pornind de la termeni, nume şi teme care l-au dominat: Covid-19, prezidenţiale americane, George Floyd, Huawei, război economic între Statele Unite şi China, lichidarea ultimelor practici democratice la Hong Kong, Brexit, explozia de la Beirut, războiul din Nagorno-Karabah, agresivitatea crescîndă a Turciei, asasinarea, în Franţa, de către un islamist cecen, a profesorului de istorie Samuel Paty…

Iată doar cîteva evenimente care au avut ecouri planetare, care au suscitat îngrijorare, dezbateri şi polemici, pe fond de pandemie şi uneori de carantină.

În ce priveşte virusul care ne-a distrus practic un an din viaţă, aş spune că el ne-a obligat şi să reflectăm mai serios la sensul vieţii, precum şi la modelul sinucigaş de exploatare a resurselor şi de consum adoptat de umanitate. Lipsit de ideologie, capabil să lovească persoane din toate sferele sociale şi din toate ierarhiile (dovadă că printre contaminaţi s-au numărat Donald Trump şi Emmanuel Macron), virusul a dat oarecum o lovitură morală şi structurală neo-liberalismului. Prima lecţie a acestei drame sanitare est că fără intervenţia statului am fi avut haosul absolut. De unde concluzia că rolul statului în viitor trebuie să crească şi nu să scadă cum vor ultra-liberalii.

Să enumerăm însă şi cîteva veşti bune în acest an 2020. O primă veste bună ar fi   faptul că democraţia americană rămîne solidă, în ciuda trecerii lui Donald Trump, ca un taifun, pe la Casa Albă. Pe 20 ianuarie anul viitor pagina Donald Trump va fi închisă în American deşi curentul de gîndire numit trumpism s-ar putea să persiste încă multă vreme. O a doua veste bună: crearea mai multor vaccinuri într-un timp record, numai opt sau nouă luni, demostrează că umanitatea are resurse de materie cenuşie şi deţine tehnologiile necesare pentru a depăşi momente de mare dificultate, bine ar fi să utilizeze aceste resurse şi pentru a proteja mediul înconjurător şi a prezerva biodiversitatea. Pentru Europa o veste bună este acordul la care s-a ajuns privind divorţului Marii Britanii de Uniunea Europeană; acordul, după negocieri dificile, pune capăt unei lungi perioade de incertitudine, nefastă în special pentru Uniunea Europeană; iată de ce data de 24 decembrie rămîne una fastă în istoria Brexit-ului…

În acest an 2020, ca şi cum virusul ar fi fost un fel de paravan în spatele căruia s-au ascuns dictatorii, înseamnă şi un regres al democraţiei în lume. La Hong Kong, în indiferenţa generală, preşedintele chinez Xi Jinping a impus o lege securitară echivalînd cu lichidarea ultimelor spaţii posibile pentru libertatea de expresie. Anul 2020 mai este unul marcat de marea agresivitate a Turciei şi a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan: el nu a ratat nici o ocazie pentru a-i insulta pe europeni, pentru a încerca să-i destabilizeze, pentru a-şi extinde sfera de influenţă în regiuni unde altădată domina Imperiul otoman.

Explozia intervenită pe data de 4 august în portul capitalei libaneze, Beirut, este un alt eveniment tragic al acestui an negru 2020… Această dramă a pus în lumină nu doar falimentul statal al Libanului, ci şi incapacitatea comunităţii internaţionale de a salva economia libaneză de la totala prăbuşire. Franţa s-a implicat viguros în Liban, preşedintele Emmanuel Macron s-a deplasat chiar la faţa locului în plină pandemie pentru a îndemna clasa politică libaneză să procedeze la reforme esenţiale… Fără nici un rezultat însă. Libanul era, în regiune, un model de prosperitate şi libertate, iar acum a devenit un contra-model de paralizie şi corupţie.

Anul 2020 va fi legat şi de numele afro-americanului George Floyd ucis în mod barbar de un poliţist alb în timp ce întreaga scenă era filmată. Lupta împotriva rasismului a luat o amploare internaţională poate fără precedent datorită impactului mediatic al acestei drame. Dar nici derivele nu au lipsit în acest context. Tentativele unor activişti aşa-zişi progresişti din Statele Unite de a-l decreta pe omul alb ca sursă a tuturor relelor este o nouă formă de rasism, inacceptabilă. 

2020 mai este şi anul cînd, aşa cum scrie Le Monde, gigantul chinez Huawei a primit o lovitură considerabilă în arena competiţiei internaţionale pentru controlul tehnologiei 5G. Lui Donald Trump îi revine de fapt acest merit. Huawei nu a fost făcut însă konck-out, rămîne de văzut dacă Joe Biden va continua aceeaşi politică de frînare a politicii hegemonice, cel puţin la nivel tehnologic, a Chinei.

Anul 2020, cu cifrele sale rotunde, părea, din punctul de vedere al numerologiei, un an blînd, prietenos… El a fost unul veninos, brutal şi ucigător. Iar umanitatea trebuie să rămînă prudentă în aşteptarea lui 2021 pentru că s-ar putea ca anii următori să fie doar nişte ani de tranziţie, în perspectiva reconstruirii normalităţii.