Bazilica Sacré-Cœur, în fine clasată monument istoric

20201014_170704.jpg

Bazilica Sacré-Coeur urmeazà sà fie clasatà monument istoric.
Bazilica Sacré-Coeur urmeazà sà fie clasatà monument istoric.
Image source: 
Vasile Damian

Bazilica Sacré-Cœur din cartierul parizian Montmartre, al doilea cel mai vizitat monument din Paris, va fi în fine clasat monument istoric. Decizia a fost luată de prefectura Parisului după avizul favorabil în acest sens al comisiei regionale de arhitectură şi patrimoniu. Procedura de clasare a fost aşadar lansată şi ea se va concretiza, speră ministerul Culturii, în vara 2021. Cum se explică însă că acest monument emblematic al Parisului nu era déjà pe lista monumentelor istorice?

Pe cât de ciudat, pe atât de adevărat: Sacré-Cœur, bazilică ce a a fost consacrată déjà acum un secol, unul dintre cele mai emblematice monumente ale Parisului, nu beneficiază de nicio protecţie. Asta în timp ce aproape 2.000 de situri pariziene – printre care 70 de biserici – sunt clasate sau cel puţin înscrise pe lista monumentelor istorice.

Ministerul francez al Culturii spune că «o interpretare greşită a istoriei» explică această absenţă de pe lista monumentelor istorice. Intr-adevăr, decizia de a înălţa bazilica pe dealul de 130 de metri care domină nordul Parisului – e dealtfel punctul culminant al capitalei franceze - a fost luată imediat după revolta din 1871 cunoscută sub numele de Comuna din Paris. Perioada insurecţională a durat circa două luni şi i-a opus pe monarhişti şi republicani, aceştia din urmă fiind consideraţi «roşii», cu puternice simpatii de stânga. Evenimentele aveau să se soldeze cu mii de morţi – unele surse evocă chiar zeci de mii de oameni executaţi – în marea lor majoritate, comunarzi, adică din tabăra «roşiilor».

Iniţial, ridicarea bazilicii, începută în 1875, s-a dorit pentru a face uitată înfrângerea Franţei în faţa trupelor prusace în vara lui 1870, privită atunci ca o pedeapsă cerească, divină. Alte interpretări afirmă însă că Sacré-Cœur a fost înălţată «pentru a ipsăşi crimele comise de comunarzi». O teză care se bizuie pe faptul, real, că revolta a debutat pe dealul Montmartre unde liderii insurecţiei au venit să ia tunurile adăpostite acolo de Garda naţională. «Toate aceste certuri din trecut au făcut că procesul de protecţie a fost întârziat» spune azi Roselyne Bachelot, ministra franceză a Culturii.

Din 1905, anul separării biserici de stat în Franţa, Sacré-Cœur aparţine Primăriei Parisului. Actuala primă edilă a capitalei, socialista Anne Hidalgo, din dorinţa de a evita noi polemici, a insistat dealtfel ca şi împrejurimile bazilicii – parcul din faţă, scările care urcă spre monument şi piaţeta din faţa lui Sacré-Cœur să fie şi ele clasate monumente istorice.

Primăria capitalei nu neagă legătura între Sacré-Cœur şi Comuna din Paris dar spune că clasarea monumentului «se bazează pe gestul arhitectural». Un punct de vedere respins categoric de fostul Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei, principala obedienţă masonică din Franţa. In opinia lui Philippe Foussier, clasarea bazilicii «este o provocare şi o insultă vizavi de memoria celor 30.000 de comunarzi morţi în timpul Comunei. In loc să fie clasat, acest monument ar merita să fie dărâmat» estimează Foussier.

Pe lângă aspetul simbolic al unei clasări pe lista monumentelor istorice, acest lucru ar permite bazilicii să beneficieze de subvenţii de la stat în caz de lucrări de restaurare – până la 30% pentru monumentele înscrise pe listă, 50 de procente pentru cele clasate. Pentru moment, Sacre-Cœur nu are nevoie de lucrări spre deosebire de majoritatea celorlalte 90 de catedrale franceze în proprietatea statului francez.

Sacré-Cœur este al doilea cel mai vizitat monument din Paris, după catedrala Notre-Dame. Circa zece milioane de turişti şi pelerini se urcă anual pe dealul Montmartre pentru a vizita clădirea din calcar alb. La muzeul Luvru nu merg anual «decât» 9,6 milioane de turişti iar la Turnul Eiffel puţin peste 6 milioane.

Comisia monumentelor istorice, creată în 1837, numără déjà 44.000 de clădiri pe liste. Catedrala Notre-Dame a fost trecută în 1862 iar muzeul Luvru în 1889.

Bazilica Sacré-Cœur, în fine clasată monument istoric