Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (190): La littérature roumaine, pe viață și pe moarte

71ruja9ltkl.jpg

Image source: 
Editions Non Lieu

În acest moment estival o carte bună poate echivala cu o călătorie, chiar dacă din cauza epidemiei de coronavirus deplasările noastre nu mai au libertatea de altădată. În cronica bilingvă următoare scriitorul Virgil Tănase ne face cîteva sugestii, mai ales că o antologie de literatură poate echivala, cînd este bine făcută, cu mai multe călătorii…

Il y a juste cent ans, en 1920, pe când editurile erau „librării” : librairie Hachette, librairie Gallimard, librairie Garnier și așa mai departe, les éditions de la Librairie Delagrave de la rue Soufflot, publiaient une « Anthologie de la littérature roumaine » signée conjointement par Nicolae Iorga et Septime Gorceix. Normalien, profesor de istorie și geografie la Limoges, autor al mai multor cărți printre care o „Geografie literară a regiunilor franceze” et aussi primé par l’Académie française, l’auteur explique dans l’avant-propos de son anthologie ce qui le lie à cette Roumanie care de-abia își dobândise, pas pour longtemps, frontierele naționale. Prizonier în timpul primului război mondial, după mai multe tentative de evadare eșuate, de fiecare dată prenant à l’ouest le chemin de la France, il se décide enfin de s’évader vers l’est et cette fois il réussit son coup. En fuyant l’ennemi, qui occupait déjà la Valachie, il se retrouve à Iași où il est accueilli par les Roumains cu o prietenie și o căldură pe care se simte ispitit să le răsplătească, în felul și cu instrumentele sale, colaborând cu Nicolae Iorga, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât el și deja celebru, la  alcătuirea acestei « Anthologie de la littérature roumaine des origines au XXe siècle ».

Certes, toute anthologie est un choix et tout choix est arbitraire – en sorte qu’il ne serait pas séant de reprocher à Iorga, qui était certainement aux manettes, că Gheorghe Asachi e reprezentat la paritate cu George Coșbuc și că printre prozatori figurează, cu mai multe pagini decât Sadoveanu, regina Maria a cărei proză nu mi se pare a fi făcut bortă în cer.  Mă surprinde, mărturisesc, la qualité des traductions. Ce ne sont pas celles d’un maître de la langue, on s’en serait douté – mais la littérature roumaine n’a jamais eu la chance de trouver en France des traducteurs aussi exceptionnels que ceux de la littérature française en Roumanie și ași putea să-l reamintesc pe Arghezi traducând Baudelaire sau, în alt registru, pe Vulpescu traducându-l pe Villon… Fără să fie, spuneam, de-o calitate excepțională, traducerea e cinstită, limba e de-un firesc care nu dă senzația că e vorba de traduceri și, fără să fac confruntări de text, nu mi se pare că traducătorul, supraveghiat probabil de privirea inteligentă a lui Iorga, se trompe quant à la connotation des mots et au sens précis des phrases.

Quoi qu’il en soit, ceea ce mi se important în această apariție de acum o sută de ani e gestul politic săvârșit în momentul în care România își juca dreptul la viață pe arena europeană. N-ași vrea să reiau aici o discuție mai veche despre obsesia scriitorilor români de a fi traduși în Franța – sunt și excepții, Blaga de pildă ! ce qui témoigne à la fois du provincialisme d’un espace culturel où la notoriété s’acquiert à l’étranger et d’une soumission inconsciente, je suppose, au principe capitaliste d’une littérature vendable et exportable. Asemenea antologii exprimă de fapt, în spațiul unde se hotărăsc destinele colectivităților naționale, dorința unui popor de a avea o identitate, o limbă, o civilizație proprie. Somme toute, l’existence nationale a depuis toujours été un combat où les armes de la culture, deși mai încete, sont, à terme, plus efficaces que les chars.

Apar și azi, în spațiul limbii franceze, multe antologii de literatură română dar care, păstrându-și celelalte vocații ale unui asemenea demers, par a-l fi pierdut pe cel politic. De cele mai multe ori e vorba de antologii de poezie – nenumărate, și recent, foarte subiectivă, e meritul ei ! cea a lui Radu Bata intitulată „Le blues roumain”. Comment aussi ne pas citer, tout aussi subjective et tout aussi remarquable, celle  de Nicolas Cavaillès : « Mon cadavre aux chiens ». Anca Georgescu Fuerea pregătește și ea o asemenea culegere de poezie. Ca și cele dedicate fantasticului sau modernismului românesc, foarte parțiale –  nici nu-și propun să fie altfel ! aceste antologii ne sont pas à même de remplir cette fonction essentielle qui est de constituer un rempart contre les envahisseurs. Par sa monumentalité, bilingue de surcroît, l’anthologie en quatre gros volumes d’Adreia Roman, publiée par les éditions Non Lieu et dont les mérites sont évidents, devrait me satisfaire. Și totuși : dobândind o indiscutabilă valoare didactică – c’était peut-être le but de cette enseignante de l’INALCO – cele patru volume prea stufoase, prea scumpe, prea îngreuiate de studii a căror pertinență nu justifică dimensiunile, ne me semblent pas en mesure d’apporter dans l’espace public français une affirmation aussi tranchante de la littérature roumaine que l’anthologie publiée par la Librairie Delagrave il y a cent ans.

E adevărat că pe-atunci lucrurile erau mai simple deși lupta pe care o ducea civilizația românească era și atunci pe viață și pe moarte.