Uniunea Europeană în căutarea unei noi linii politice faţă de China

capture_decran_2020-07-06_a_17.40.41.png

Manifestant arestat la Hong Kong pe întîi iulie 2020.
Manifestant arestat la Hong Kong pe întîi iulie 2020.
Image source: 
AP/Vincent Yu

Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi China traversează un moment delicat în contextul războiului economic dintre China şi Statele Unite, şi în contextul în care puterea de la Beijing continuă să distrugă sistematic statutul special, democratic, pe care la avut regiunea Hong Kong. Europenii încearcă să găsească tonul potrivit în relaţia cu chinezii care sunt în acelaşi timp parteneri economici dar şi „rivali sistemici”.

Greu de adoptat în prezent o atitudine „constructivă” faţă de China lui Xi Jinping. În urmă cu trei decenii această ţară nu afişa alte ambiţii decît aceea de a deveni un „atelier al lumii”, dar acum devine din ce în mai mult un colos autoritar şi totalitar capabil să impună pe planetă regulile care-i convin. La Hong Kong, în prezent, orice gest contestatar poate intra sub incidenţa noii legi de securitate naţională şi poate fi sancţionat cu închisoare pe viaţă. Legea este în mod intenţionat redactată în cel mai vag stil cu putinţă, astfel încît să poată fi interpretată în sensul dorit de autorităţile de la Beijing.

Practic, asupra fiecărui chineze planează acum o sabie a lui Damocles şi la orice gest de nesupunere poate fi declarat trădător, „vîndut străinătăţii” sau agitator împotriva interesului naţional. În China comunistă frica a devenit un instrument de menţinere a ordinii în sensul dorit de putere şi nimeni, pe plan internaţional, nu poate efectiv veni în ajutorul locuitorilor de la Hong Kong unde regimul democratic ar fi trebuit, în mod normal, să fie menţinut pînă 2047.

În faţa acestei noi ofensive a Chinei împotriva valorilor occidentale Uniunea Europeană rămîne destul de timorată, fapt constatat de mulţi obsevatori. Cotidianul Le Monde îl citează pe Pierre Vimont, fost ambasador al Franţei în Statele Unite, care spune că europenii, ca şi ceilalţi actori internaţionali, sunt reduşi, cînd vine vorba de China, la rolul de observatori. China este greu de sancţionat din punct de vedere economic întrucît sancţiunile riscă să se întoarcă împotriva celor care ar vrea să o sancţioneze.

Pînă la sfîrşitul acestui an Uniunea Europeană urmează să organizeze un summit cu China, dar este greu de crezut că europenii vor ridica efectiv tonul în faţa lui Xi Jinping. Cancelara germană Angela Merkel, a cărei ţară asigură în următoarele şase luni preşedinţia Uniunii Europene, a fost întotdeauna extrem de prudentă cu declaraţiile ei legate de China. Angela Merkel a călătorit de 12 ori în China de unde s-a întors aproape întotdeauna cu mai multe contracte decît ceilalţi omologi europeni ai ei. Ceva mai incisivi sunt preşedinta Comisiei europene, doamna Ursula von der Leyen, şi preşedinte farncez Emmanuel Macron. Ei nu ezită să folosească sintagma „rival sistemic” atunci analizează evoluţia situaţiei din China.

Celor 27 le va fi greu să adopte o poziţie comună, eventual intransigentă, faţă de China, întrucît chinezii practică de multă vreme cu brio arta de a-şi diviza partenerii. Tarile Europei de sud, cîteva ţări din Balcani şi din Europa de est sunt, deja, angajate în marele proiect chinez al noilor drumuri ale mătăsii. Şi adoptarea tehnologiei 5G propusă de China rămîne încă un factor de diviziune în Europa, deşi americanii le-au cerut net europenilor să respingă oferta chinezilor.

Presa franceză denunţa recent alte metode de persuasiune chineze, de exemplu tentativa chinezilor de a trimite, în perioada carantinei, măşti sanitare în special în oraşele franceze care au relaţii economice strînse cu China, cum ar fi Dijon, Nancy, Strasbourg sau Besançon. Altfel spus, chienzii ştiu să-şi recompenseze prietenii, mai rămîne de văzut ce trebuie să ofere şi ei în schimb.