Va urma oare, după pandemie, şi un proces al celor care au gestionat prost această criză?

w1240-p16x9-2020-02-27t064156z_1475069760_rc2o8f95i4hj_rtrmadp_3_china-health-usa_0.jpg

Donald Trump la Casa Albă pe 26 februarie 2020 explicînd că Statele Unite pot evita epidemia pe scară largă.
Donald Trump la Casa Albă pe 26 februarie 2020 explicînd că Statele Unite pot evita epidemia pe scară largă.
Image source: 
REUTERS/Carlos Barria

Subiectul nu este încă de mare actualitate întrucît urgenţa, pentru moment, constă în oprirea expansiunii virusului. Dar viaţa politică nu se opreşte, în ciuda carantinei, şi nici reflecţia în jurul responsabilităţilor colective şi individuale în acest context. Îşi face drum deci ideea că la un moment dat vor trebui traşi la răspundere cei care nu au ştiut să prevină epidemia şi care au acţionat fără profesionalism sau chiar iraţional în contextul ei.

Mulţi şefi de stat sunt deja „judecaţi” de opinia publică, naţională dar şi internaţională, pentru gestiunea lor pe timp de criză. În Franţa avem, ne explică revista Marianne, o situaţie paradoxală. Cota de popularitate a executivului, mai precis a preşedintelui Emmanuel Macron şi a primului ministru Edouard Philippe, a crescut, dar încrederea în gestiunea lor diminuează.

De fapt, pe timp de criză, oamenii au nevoie de o figură providenţială, sau măcar una demnă de încredere. Acest rol l-a îndeplinit cu brio Emmanuel Macron, ceea ce explică şi de ce popularitatea sa este mai mare decît a primului ministru care de fapt se uzează zi de zi în prima linie a bătăliei împotriva coronavirusului. În paralel, însă, francezii reproşează executivului că nu a anticipat criza şi că a reacţionat cu întîrziere. Iar în culise unii deputaţi vehiculează ideea instituirii unor comisii de anchetă pe marginea acţiunii guvernamentale.

Preşedintele Emmanuel Macron, deocamdată, are şanse de a ieşi din această criză cu un prestigiu politic sporit. Ce se va întîmpla însă cu Donald Trump, care iniţial nici nu a vrut să ia în serios epidemia, calificînd-o drept o gripă minoră? Comentatorii avizaţi constată şi în acest caz un paradox. Gestiunea lui Trump nu a fost strălucită, a ezitat în privinţa necesităţii carantinei, nu a luat măsuri speciale pentru ca americanii să poată beneficia de îngrijiri medicale… Dar el are în acelaşi timp un alt talent, acela de a se pune în scenă pe plan mediatic, iar aici cîştigă simpatie. Conferinţele sale de presă cotidiene, imaginea virilă pe care o transmite, tonul adoptat ca şi cum ar cunoaşte soluţiile la toate problemele, toate acestea îl fac să rămînă popular, şi nu este exclus ca peste 7 luni să cîştige un al doilea mandat la Casa Albă. Doar dacă epidemia va face prea multe victime în Statele Unite s-ar putea să antreneze o sancţiune politică pentru Trump.

Jair Bolsonaro, preşedintele Braziliei, reprezintă un caz aparte. Gestiunea sa a fost atît de stupidă, atitudinile sale atît de incredibile, încît toată lumea, chiar şi în tabăra sa, îl consderă mort din punct de vedere politic. De altfel în fiecare seară la ora 20 brazilienii ies pe balcoane şi încep să facă un zgomot asurzitor cu vase de metal pentru a semnala că vor plecarea de la putere a lui Bosonaro.

Nu ştim ce se va întîmpla cu un alt lider controversat, premierul naţionalist indian Narendra Modi. El a decretat carantina totală pentru a evita extinderea epidemiei, dar într-o ţară precum India măsura este greu de pus în practică. Înainte de epidemie el era deja criticat tot mai virulent pentru politica sa de epurare: Narendra Modi şi formaţiunea ultranţionalistă care îl sprijină vor să facă din India un stat sută la sută hinduist. Măsurile de restrîngere a libertăţilor decretate de el au frînat un elan de protest, de unde şi temerea că Narendra Modi va instrumentaliza politic epidemia. Printre iniţiativele consternante luate de premierul indian se numără şi aceasta: el i-a invitat pe indieni să iasă le ferestre şi pe bancoane în fiecare noapte cu o lumînare aprinsă timp de cîteva minute pentru ca „lumina să alunge tenebrele”.

Revin în Europa cu un alt caz de lider aflat în colimatorul criticilor, este vorba de primul ministru maghiar Viktor Orban. Europenii urmează să decidă dacă nu cumva Orban, profitînd de criza sanitară, şi-a arogat în ţara sa puteri excesive, într-o manieră care nu este compatibilă cu valorile şi practicile democratice ale Uniunii Europene.