Europa nu este „decapitată” de pandemie

video.jpg

Videoconferinţă a responsabililor europeni, 10 martie 2020
Videoconferinţă a responsabililor europeni, 10 martie 2020
Sursa imaginii: 
Stephanie Leqocq/Pool via RE

Europa afişează un trist bilanţ al epidemiei în acest moment, peste 30 000 de morţi, dintre care două treimi doar în Italia şi Spania. Această criză sanitară alimentează numeroase critici, precum  şi noi argumente pentru curentele euro-sceptice şi anti-europene care pregătesc viitoare asalturi mediatice şi electorale împotriva Europei. Numeroase personalităţi avertizează însă că Europa rămîne în continuare o sursă de soluţii şi nu de probleme agravante în contextul marilor crize pe care le traversează. 

Comisarul european pentru piaţa internă, francezul Thierry Breton, invitat să se exprime pe postul de radio France Inter, ia apărarea Europei în acest moment delicat şi aduce cîteva precizări importante. Nu este adevărat, spune el, că Uniunea Europeană a rămas total paralizată în faţa pandemiei, şi fără ledearship. În contextul crizei economice din 2008 europenii au tergiversat timp de peste un an înainte de a suspenda contrîngerile legate de disciplina bugetară, faimoasa limită de deficit de numai 3 la sută impusă membrilor Uniunii Europene.

Acum, pe fond de ofensivă a coronavirusului, europenii au avut nevoie doar de o săptămînă pentru a lua o decizie similară. Ca viteză de recţie trebuie să recunoaştem că s-a înregistrat un progres din 2008 încoace.

El se mai declară încrezător în capacitatea europenilor de a crea un instrument financiar în vederea relansării economiei. În prezent Olanda şi Germania se opun ideei de mutualizare a datoriilor, cum vor Italia, Spania, Franţa şi alte şase ţări membre ale Uniunii Europene, dar discuţiile în jurul acestui mecanim nu s-au încheiat, mai spune Thierry Breton. El mai precizează că Europa nu riscă nici o criză sau penurie alimentară, singura problemă fiind menţinerea fluxului în transporturi. Ca şi alţi lideri europeni, Thierry Breton se proiectează în perioada de după pandemie. Citez din reflecţiile sale: „Această criză ne obligă să ne întrebăm dacă nu cumva am mers prea departe cu globalizarea.”

În revista Le Point, un veteran al construcţiei euopene, fostul preşedinte francez Valéry Giscard d’Estaing consideră şi el că nu este cazul să panicăm în privinţa capacităţii Europei de a renaşte după acestă criză. „Europa nu este decapitată de epidemie”, afirmă el, şi precizează, cum au făcut şi alţi experţi, că lipsa de coordonare care a fost atît de criticată iniţial vine pur şi simplu din faptul că Europa nu a avut niciodată responsabilităţi reale în materie de sănătate, lăsînd acest domeniu în seama fiecărei ţări în parte.

Acest aspect este luat acum în discuţie de mulţi comentatori şi probabil că pe viitor lucrurile se vor remedia. Faptul că în prezent China furnizează măşti sanitare şi aparatură medicală europenilor este perceput de unii ca un lucru aproape umilitor. Iar întrebarea legitimă din minţile tuturor este: cum este posibil ca Europa, inventatoarea vaccinului, după ce a fost prima industrie farmaceutică şi medicală a lumii, să aştepte acum cu nerăbdare să-i vină din China măştile şi aspirina? Răspunsul trebuie găsit în întrebarea formulată de Thierry Breton în legătură cu globalizarea: s-a mers într-adevăr prea departe, datorită apetitului pentru profit, cu externalizarea industriilor europene.

Sunt şi alţi filozofi, editorialişti, experţi care spun că liberalismul a devenit un mecanism făcut să funcţioneze numai în condiţii să le spunem normale, deci în absenţa catastrofelor naturale, a epidemiilor sau a unor puternice crize sociale. Cum intervine un astfel de element perturbator, maşinăria capitalistă se crispează, începe să dea rateuri, se blochează iar şocul se transmite din aproape în aproape pînă la ultimul locuitor al planetei. De unde şi ideea că ar trebui totuşi inventat altceva, un mecanism mai prudent şi mai prevăzător. Astfel încît societatea să aibă nişte rezerve, nişte planuri B de apărare şi supravieţuire în cazuri extreme.

Pentru ca pe viitor să nu se mai întîmple ceea ce trăim acum: o pandemie cu efecte terbile, cu destabilizarea tuturor sectoarelor de activitate şi cu drame umane indescriptibile, şi asta doar pentru că la un moment dat un fel de şobolan cu aripi, un liliac, a produs un virus nou care a traversat frontiera dintre specii şi a ajuns în plămînii unui om.