Covid-19: un revelator dramatic al inegalităţilor de pe planetă

inde.jpeg

 Pasageri într-o gară de la Calcutta, India, pe 21 matie 2020.
Pasageri într-o gară de la Calcutta, India, pe 21 matie 2020.
Image source: 
Dibyangshu SARKAR / AFP

Noul virus Covid-19 a circulat cu o viteză surprinzătoare pe planetă, ajutat în mod evident de mobilitatea creată în ultimii 30 de ani de globalizare. Pandemia pune însă acum în evidenţă un alt flagel, denunţat de multă vreme de specialişti, cel al inegalităţilor accentuate de globalizare. În faţa virusului diferite ţări şi comunităţi nu luptă cu aceleaşi arme, iar unele categorii de populaţie par condamnate de la bun început.

Cu cîteva excepţii (de exemplu în Coreea de sud, în Japonia, sau în Olanda) carantina este privilegiată ca metodă de frînare a pandemiei. Ea nu poate da însă aceleaşi rezultate peste tot. Pe 24 martie executivul de la New Delhi a decretat regim de carantină pentru un miliard trei sute de milioane de indieni. Greu de imaginat însă că toată populaţia din această vastă ţară unde societatea este structurată pe caste va putea să respecte regulile cerute de „distanţarea socială”. Premierul Narendra Modi a decis să acţioneze însă energic, sperînd ca să poată tăia răul de la rădăcină. El a decretat carantina într-un moment cînd bilanţul oficial privind epidemia era de zece morţi şi şase sute de contaminaţi. Dificilă, foarte dificilă va fi fără îndoială respectarea carantinei de către cei două sute de milioane de „intuşabili” din India, dintre care mulţi dorm practic în stradă…

Şi în alte zone ale lumii sărăcia şi faptul că milioane de oameni fără resurse trăiesc în bidonviluri şi favele va crea inegalităţi în faţa coronavirusului. Africa este continentul cel mai expus, şi numeroase semnale de alarmă sunt trase în acest sens. Pe 27 martie, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Antonio Guterres a acordat un interviu postului de televiziune France 24 şi a avertizat că bilanţul epidemiei în Africa riscă să se ridice la milioane de morţi. El cere deblocarea de urgenţă a unui fond de 3000 de miliarde de dolari pentru ca Africa să poată face faţă crizei. Sumă astronomică, de altfel Guterres, care se exprima în franceză, nici nu a ştiut pe moment cum să comunice cifra şi a recurs la cuvîntul folosit mai mult în engleză, bilion, care înseamnă o mie de miliarde.

Într-un moment cînd întreaga planetă intră în recesiune, cînd unii se tem că pînă şi China va afişa în curînd o rată a creşterii economice apropiată de zero, ne putem întreba cine ar putea scoate aceşti bani pentru Africa… Probleme similare se pun în Egipt, la Cairo, oraş deveni simptomatic pentru inegalităţile de astăzi şi pentru monstruozităţile urbanistice din lume.  La Cairo se înghesuie un sfert din populaţia egipteană, altfel spus 25 de milioane de locuitori… Cum ar putea fi menţinută carantina într-un astfel de megalopolis, un stup uman gigantic? Sigur, liderii egipteni au început construirea unei noi capitale, tocmai pentru că în perspectivă erau prevăzute catastrofe sanitare şi sociale într-o astfel de aglomeraţie. Virusul atacă, însă, acum astfel de comunităţi practic fără apărare, nu a aşteptat ca egiptenii să-şi construiască noua capitală…

Dacă inegalităţile sunt flagrante la nivel geopolitic, mai ales între emisfera nordică şi cea sudică, ele se exprimă şi altfel, în interiorul fiecărei ţări. Din Paris, de exemplu, au plecat să-şi petreacă zilele de carantină la ţară, în casele lor de vacanţă, în jur de un milion de familii. In diverse provincii franceze, cum ar fi Bretania, s-a creat un fel de animozitate împotriva acestor „privilegiaţi”. Situaţii similare sunt semnalate şi în alte ţări europene, în Italia, în Spania… Sigur că virusul loveşte orbeşte, nu ţine cont de săraci, de bogaţi, de poziţie socială, şi nici măcar de vîrstă pentru că şi oameni tineri şi chiar adolescenţi se numără printre victime. Dar un sentiment de injustiţie începe să fie resimţit de opinia publică.

Mai există şi cazuri flagrante de carantină în condiţii de lux. Agenţiile de presă au transmit recent, de exemplu, despre instalarea într-un hotel din Bavaria a regelui Thailandei. Din ce spune presa rezultă că regele a venit cu suita sa, ba chiar cu „haremul” său, şi a închiriat un întreg hotel de patru stele cu parc şi cu piscină. În ţara sa de origine s-ar părea că thailandezii nu apreciază chiar foarte tare gestul, ba chiar consideră că suveranul lor i-a părăsit la greu, a dezertat cumva de la datorie. Orice critică formulată împotriva regelui, în această ţară, îl poate costa însă pe contestar pînă la 15 ani de închisoare…

Iată o altă inegalitate flagrantă de pe glob, între ţările cu regim autoritar şi cele democratice. Cel puţin în Franţa şi în statele democratice cetăţenii aflaţi în carantină îşi pot critica vehement şi copios liderii politici. Fără îndoială, faptul că îşi poţi exprima liber opiniile şi că se poţi indigna este şi de un mare ajutor pentru a suporta psihologic izolarea.