Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (179) : Du drapage la ambalaj

exposition-drape-musee-beaux-arts-lyon.png

Image source: 
Musée des beaux-arts de Lyon

A existat o vreme în istoria Europei cînd, dacă venea vorba despre mătase, era pronunţat numaidecît numele oraşului Lyon. Acest oraş aflat la porţile sudului, la 460 de kilometri de Paris, s-a impus încă din perioada Renaşterii ca o capitală a mătăsii, dar şi-a pierdut supremaţia şi acest statut odată cu apariţia fibrelor artificiale, în secolul al XIX. În cronica bilingvă următoare, scriitorul Virgil Tănase ne invită la expoziţie dedicată mătăsii, la Lyon.

S’il y a, en France, une ville où cette exposition est le plus chez elle, c’est sans conteste Lyon, oraș vestit între toate, de la Renaștere încoace, pentru calitatea mătăsurilor pe care meșteri iscusiți le țes îmbinând culoriile și liniile cu o artă qui a ébloui pendant plusieurs siècles l’Europe et le monde, și care-și căuta eleganța într-o strălucire temperată de exigențele bunului gust. Parisul este, se știe, capitala modei, a textilelor desfășurate ca să înfrumusețeze corpul, mais c’est à Lyon que s’élaboraient les tissus, c’est là que prenait naissance la beauté pure d’un drap în măsură să aibă suplețea absolută a mării et les vertus chromatiques d’un coucher de soleil. A Paris, les défilés de la grande couture. La Lyon gestul negustorului desfășurând pe tejghea calupul cu o mișcare care pune în evidență moliciunea duioasă a mătăsii strânsă în pliurile dansante ale unei țesături de lumini și umbre colorate.

Une exposition du drapé au Musée des beaux-arts de Lyon est à la fois une façon d’attirer notre regard sur ce détail d’une exceptionnelle expressivité des œuvres și un omagiu adus meseriașilor care au făcut gloria orașului dintre două râuri. Sunt adunate astăzi, temporar, aduse din diferite muzee ale lumii, în sălile celui de arte frumoase de la Lyon circa două sute cinzeci de lucrări – picturi, statui, desene sau fotografii – care, de la artiștii Renașterii la faimosul Christo care „împachetează” monumente cum ambalăm noi brânza, au studiat arta faldurilor en faisant du drapé un langage :  qui d’entre vous n’a pas en tête la « Pieta » de Michel-Ange lequel, pour ne pas endolorir le visage de la Vierge, care-l ține-n brațe pe cel a cărui moarte răscumpără omenirea, rend la douleur de la mère dont le fils a été tué par l’agitation des tissus de marbre ? Oh, qu’il est émouvant par les plis qui cachent le visage et surprenant par la sensation de transparence du marbre, le voile de la « Donna velata » d’Antonio Corrandini, sculptor venețian de la începutul secolului al XVIII-lea.

De altfel simpla mișcare a țesăturii, ritmurile pe care le dau pliurile, jocurile umbrelor sunt suficiente ca să ofere un farmec desăvârșit unui desen de Anne-Louis Girodet, neoclasicul romantic, tablou aproape abstract pentru că nu înfățișează decât o pânză plutind și răsucindu-se în aer. Mișcarea măiastră a creionului mânuit par des artistes aussi illustres que Michel-Ange, Grünewald, Dürer, Raphael ou Gustave Moreau produit un enchantement véritable de l’œil et de l’esprit. Il manque, certes, à ces maîtres le côté intellectuel des artistes « conceptuels », tels ces représentants de la Roumanie lors d’une Biennale de Venise qui ouvraient une deuxième porte d’un espace vide, meublé uniquement d’un livre, pour signifier, je suppose, que dans la vie, et même dans l’Histoire, il y a toujours une issue de secours, idee care are și avantajul că nu cere nici talent, nici îndemânarea mâinii, nici trecerea prin școli și academii.

Poate de aceea în aceasta artă a drapeului în ale cărui culise se află manechine de lemn articulate și păpuși folosite de artiști ca să studieze cum cade stofa, în această artă a faldurilor unei pânze pe care, umedă, Leonardo o ghipsa ca să o poată modela și apoi desena în voie, dans cet art des plis et des fronces, des sinuosités et des retroussis, je préfère les drapés qui couvrent des corps à ceux dont Christo enveloppe les monuments – invités dès à présent d’admirer du 17 septembre au 4 octobre de cette année l’Arc de triomphe de la place de l’Etoile empaqueté par cet artiste de renommée mondiale, care-și prezintă „opera” anunțând de pe acum, ca dovadă a calității sale creative, că aceasta va necesita 25000 de metri pătrați de polypropylenă reciclabilă, argintie cu reflexe albastre, și 7000 de metri de frânghie roșie. Sunt de pe acum curprins de o emoție care-mi dă frisoane et intellectuellement je suis déjà ému par les probables commentaires critiques qui nous feront savoir que dans ce monde les triomphes fussent-ils napoléoniens sont volatiles et recyclables même si on les attache avec des cordages de sang, etc.

Handicapat probabil de o incapacitate congenitală de a simți ideile, mai ales moderne, il me reste peut-être dans l’esprit des bribes du « Cours de peinture » de Roger de Piles, nommé en 1699 conseiller honoraire de l’Académie royale de peinture, care pretindea că rolul de căpetenie al unui drapaj e să dezvăluie „caracterul ascuns al personajelor înfățișate” – ori cum piatra nu are caracter, prefer faldurile zdrențuite prin care Rodin dă glas eroilor de la Calais polipropilenei reciclabile care va ascunde la toamnă Arcul de Triumf de la Etoile.