Dosar Le Point: "Cum este Franţa ruinată de sindicatul CGT"

le_point.jpg

Image source: 
LE POINT

Chiar dacă pentru moment greva din transporturi a încetat în Franţa, "atmosfera socială" rămîne încărcată. Cotidianul Le Monde evocă riscul unei "radicalizări" în rîndurile unora dintre sindicalişti. Cu atît mai mult cu cît proiectul de reformă a sistemului de pensii va fi prezentat vineri în Consiliul de miniştri urmînd apoi să fie supus aprobării Parlamentului. Mici grupuri de sindicalişti "radicalizaţi" au provocat deja perturbări care sunt "neliniştitoare" - scrie Le Monde.

Editorialistul de la Le Monde este de părere că aceste acţiuni încalcă principiile democraţiei care constau în dialog, în căutarea unui compromis şi în acceptarea acestuia. În Franţa, însă, sindicatul cel mai important, considerat reformist, CFDT, a devenit ţinta unor atacuri din partea grupurilor de extremă stîngă fiind acuzat de "colaborare de clasă". Grupuri de indivizi, uneori cu cagule pe faţă, au intrat de mai multe ori în sediul parizian al acestui sindicat acuzat practic de "trădare" întrucît a acceptat, după multe negocieri şi remanieri, proiectul de reformă propus de executiv. Aceste grupuri radicale par să facă parte din aşa numita Confederaţie generală a muncii, CGT, organizaţie sindicală de inspiraţie marxistă creată în 1895 şi care a marcat puternic istoria Franţei. Revista Le Point îi dedică un dosar detaliat cu titlul "Cum este Franţa ruinată de CGT".

În 1946 această confederaţie sindicală număra 5 850 000 de membri. Multă vreme ea a fost de altfel primul sindicat francez. În 1985, însă, el afişa mai puţin de un milion de membri, iar de atunci este în continuă "pierdere de viteză". Ceea ce nu înseamnă că şi-a pierdut din combativitate. CGT-ul este sindicatul capabil să blocheze Franţa atunci cînd doreşte întrucît s-a implantat în sectoatre cheie cum ar fi transporturile şi energia.

Din 2018 CGT-ul a fost detronat de CFDT (Confederaţia franceză democratică a muncii) şi cele două organizaţii au devenit efectiv rivale. CGT, condus în prezent de un lider care afişează o mustaţă cam ca a lui Stalin, Philippe Martinez, se doreşte revoluţionar, combativ, anti-capitalist. Statul francez pare să fie adversarul numărul unu al acestui sindicat, iar în prezent, din punctul de vedere al multor observatori, Philippe Martinez se poziţionează ca principalul opozant al preşedintelui Emmanuel Macron. În toată această perioadă de greve Philippe Martinez a cerut un singur lucru: retragerea totală a proiectului de lege privind reforma pensiilor. 

Revista Le Point mai arată în dosarul său că greva de la căile ferate a însemnat 20 de milioane de euro de pierderi pe zi, iar greva din reţeaua de metrouri şi trenuri regionale a însemnat pierderi de 3 milioane de euro pe zi. CGT poate bloca o rafinărie de petrol doar cu zece grevişti, declară un salariat citat de Le Point.

Sindicatul este foarte puternic în sectorul feroviar, practic cel mai afectat de greve în Franţa. Aproape în fiecare an feroviarii francezi au făcut grevă ca să obţină ceva sau ca să-şi păstreze nişte avantaje. Le Point consideră că din 1947 şi pînă la sfîrşitul anului 2018 Societatea Căilor Ferate Franceze a înregistrat în total, pe ansamblul salariaţilor, 29 699 820 de zile de grevă.

Tonul dosarului din Le Point are ceva dintr-un rechizitoriu. Sindictaul CGT este considerat chiar ca un fel de sectă, în care noii veniţi sunt îndoctrinaţi rapid… Personal, citind acest dosar, nu uit că revista Le Point aparţine grupului François Pinault, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Franţa. Pe coperta acestui număr din Le Point în care sindicatul CGT este aspru criticat apare un portret a lui Philippe Martinez. Realizatorii dosarului au avut grijă ca expresia acestuia să fie una destul de dizgraţioasă, ca şi cum liderul sindical ar fi un fel de Dracula. Această opţiune fotografică a suscitat de altfel o mică polemică, realizatorii dosarului fiind acuzaţi că au lucrat totuşi "în pastă gorasă". Rămîne însă valabilă principala concluzie: Franţa are o problemă cu extrema stîngă care gîndeşte şi acţionează purtată de o ideologie de pe vremea locomotivelor cu aburi.