Haiti: 10 ani pierduţi pentru reconstrucţie

haiti-1-drapeau-palais_0.jpg

Palatul prezidenţial distrus în urma cutremurului de pe 12 inauarie 2010
Palatul prezidenţial distrus în urma cutremurului de pe 12 ianuarie 2010
Image source: 
RFI/Amélie Baron

Duminică 12 ianuarie s-au împlinit 10 ani de la teribilul cutremur din Haiti soldat la acea oră cu peste 200 000 de morţi, peste 300 000 de răniţi şi peste un milion trei sute de mii de sinistraţi. Un dezastru fără precedent în această ţară insulară. Presa franceză comentează însă şi pe marginea altui "desastru", cel al reconstrucţiei, pentru că în ciuda mobilizării internaţionale situaţia populaţiei nu s-a ameliorat în Haiti.

Unii comentatori vorbesc despre "zece ani pierduţi" pentru Haiti, una dintre ţările cele mai sărace din lume. Cutremurul de magnitudine 7 care a lovit această ţară a suscitat atunci un elan umanitar internaţional de mare amploare. 60 de ţări s-au reunit sub egida ONU şi au promis ajutoare de zece miliarde de dolari pentru reconstrucţia practic integrală a ţării. Numeroase organizaţii neguvernamentale s-au instalat în Haiti, ceea ce i-a adus acestei ţări "renumele" de stat al ONG-urilor.

Bilanţul, după zece ani, după cum arată numeroşi comentatori, este îsnă dureros. Haiti rămîne una dintre ţările care concentrează cele mai grave inegalităţi din lume, condiţiile de viaţă sunt mizerabile, situaţia drepturile omului s-a degradat, instabilitatea politică este cronică iar corupţia clasei politice endemică. La Port-au-Prince, capitala ţării, majoritatea populaţiei trăieşte în bidonviluri, dar sunt vizibile şi hoteluri de lux ridicate în contextul "eforturilor de reconstrucţie".

Comunitatea internaţională se întreabă acum, după zece ani de la tragedie, a cui este vina pentru acest mare eşec… Răspunsul ţine de un amestec de factori: o parte din bani nu au fost efectiv vărsaţi, alţii au luat forma anulării unor datorii iar cei mai mulţi au fost investiţi în proiecte de care nu beneficiază populaţia. Cotidianul Le Monde consideră că mecanismele umanitare au comis în Haiti, pe scară largă, toate erorile comise anterior pe scară mai mică în alte regiuni ale lumii. Multe proiecte de reconstrucţie au avut mai degrabă un caracter "mediatic", fiecare organizaţie neguvernamentală lansîndu-se şi într-o cursă pentru cît mai multă "vizibilitate".

În paralel cu sumele promise statului Haiti i s-au impus şi condiţii precise într-o logică neo-liberală, ceea ce a făcut ca de unele şantiere ale reconstrucţiei să beneficieze în primul rînd investitorii şi nu haitienii. In urmă cu doi ani populaţia s-a revoltat de altfel împotriva mizeriei, a lipsei de infrastructuri, a corupţiei, a incompetenţei clasei politice şi a slăbiciunii statului. Morala acestei "drame a reconstrucţiei" în Haiti este că banii nu înseamnă totul. Cheltuirea lor eficientă ţine de o pricepere care nu s-a concretizat în Haiti.