Prezidenţiale Taiwan: un rezultat care nemulţumeşte China

2020-01-11t141206z_1693688920_rc2qde95bwke_rtrmadp_3_taiwan-election_0_0.jpg

Tsai Ing-wen a fost realează preşedinte în Taïwan, sîmbătă 11 ianuarie, în ciuda ajutorului acordat adversarului ei de către China comunistă
Tsai Ing-wen a fost realează preşedinte în Taïwan, sîmbătă 11 ianuarie, în ciuda ajutorului acordat adversarului ei de către China comunistă
Image source: 
REUTERS/Tyrone Siu

Alegerile prezidenţiale de sîmbătă 11 ianuarie din Taiwan au fost cîştigate de preşedinta aflată în final de mandat, Tsai Ing-wen, care militează pentru independenţa insulei. Ea s-a impus cu peste 57 la sută din voturi în faţa unui candidat care preconiza o apropiere de China. Autorităţile chineze ţin să reamintească în context că ele consideră Taiwanul ca făcînd parte integrală din China.

Am putea spune că Hong Kong şi Taiwan sunt două provincii care le dau mari bătăi de cap responsabililor de la Beijing. La sfîrşitul anului tercut la Hong Kong au avut loc alegeri locale la care au triumfat candidaţii pro-democraţie. Si rezultatul alegerile prezidenţiale din Taiwan este un mesaj în favoarea altui model decît cel adoptat în China continentală. "Taiwan demonstrează lumii întregi cît de mult iubeşte modul de viaţă liber şi democratic precum şi naţiunea noastră" a declarat după anunţarea rezultatelor doamna Tsai Ing-wen.

Insula Taiwan, care numără 23 de milioane de locuitori, este separată din punct de vedere politic de China de şapte decenii. Autorităţile de la Beijing exercită însă presiuni în speranţa unei reunificări avînd la bază acelaşi principiu adoptat după retrocedearea coloniei britanice Hong Kong: o ţară, două sisteme. De cînd a venit însă la putere doamna Tsai Ing-wen, astăzi în vîrstă de 63 de ani, Beijing-ul a întrerupt dialogul oficial cu insula Taiwan, şi-a intensificat exerciţiile militare, a înăsprit presiunile economice şi manevrează astfel încît Taiwanul să-şi piardă aliaţii diplomatici.

Totuşi, Taiwanul poate miza pe ajutorul Statelor Unite care sunt şi principalul lor furnizor de arme, deşi din 1979 Washington-ul a rupt relaţiile diplomatice cu capitala taiwaneză Taipei. Chiar dacă într-o bună zi China va deveni prima putere militară, economică şi tehnologică a lumii, ea nu va cîştiga niciodată stima planetară fără o democratizare a vieţii politice. Pretutindeni pe planetă oamenii visează să se intaleze în ţări în care libertatea este reală, şi nu în China, şi poate acesta este principalul indicator al atractivităţii, cel care dă sens statului de mare putere.