Atentatele din ianuarie 2015, începutul seriei de atacuri jihadiste în Franţa

Frescà cu victimele de la Charlie Hebdo pictatà pe strada din Paris unde era redactia revistei în 2015

Atentatele de la Paris de la începutul lui 2015 – 7, 8 şi 9 ianurie – vor rămâne în memoria colectivă a francezilor ca un punct de plecare, începutul unei noi ere, cea a unor atacuri jihadiste fără precedent. Cele trei zile de coşmar din ianuarie soldate cu 17 morţi în total – 12 la sediul sau în preajma redacţiei revistei Charlie Hebdo pe 7 ianuarie, o poliţistă ucisă a două zi şi 4 evrei asasinaţi într-un magazin cuşer pe 9 ianuarie – sunt comemorate începând de marţi.

Seria de atentate jihadiste a început în dimineaţa lui 7 ianuarie. Puţin înainte de miezul zilei, în localurile revistei satirice Charlie Hebdo unde tocmai se terminase şedinţa de redacţie, intră brusc doi bărbaţi cu cagule pe cap, îmbrăcaţi în negru şi înarmaţi cu mitraliere kalaşnikov. Un mucnitor aflat la intrarea clădirii fusese déjà ucis de fraţii Saïd şi Chérif Kouachi. Islamiştii au venit însă cu alt scop, acela de a decima redacţia publicaţiei, acuzată de islamişti că-l luase în derâdere pe profetul Mahomed.

Odată intraţi în redacţie, măcelul începe. In doar câteva minute el se va solda cu 10 morţi, printre care mulţi sunt caricaturişti: Charb, directorul publicaţiei, Cabu, Wolinski, Tignous şi Honoré. De asemenea sunt ucişi economistul Bernard Maris, jurnalista şi psihiatra Elsa Cayat, bodyguardul lui Charb, Franck Brinsolaro, corectorul revistei Mustapha Ourrad şi un vizitator în trecere, Michel Renaud.

Ieşind din redacţie, atacatorii strigă „L-am răzbunat pe profetul Mahomed! Am ucis Charlie Hebdo!”. In fuga lor, nu departe de sediul redacţiei, jihadiştii dau nas în nas cu o maşină a poliţiei. Poliţistul Ahmed Merabet va fi a 12-a şi ultimă victimă a fraţilor Kouachi.

In timp ce islamiştii reuşesc să scape de forţele de ordine, în câteva ore, pe reţelele de socializare haştag-ul #JeSuisCharlie devine viral. In place de la République mii de persoane se adună şi arborează sloganul „Not Afraid”.

A doua zi, când toată Franţa este în doliu, o tânără poliţistă din Montrouge – periferie a Parisului – este împuşcată pe stradă de Amédy Coulibaly care şi el reuşeşte să fugă. Ulterior se va afla că fraţii Kouachi şi Coulibaly sunt apropiaţi, se cunosc. In seara zilei de 8 ianuarie, din nou în Franţa dar şi în unele ţări europene oamenii ies în stradă în semn de sprijin cu victimele de la Paris.

Măcelul din ianuarie nu va fi decât începutul unui val mult mai mare de atrocităţi

In dimineaţa lui 9 ianuarie, doi bărbaţi care corespund descrierilor făcute despre fraţii Kouachi sunt reperaţi într-o localitate aflată la nord-est de Paris. Cei doi terorişti se ascund într-o imprimerie unde iau un ostatic. In acelaşi moment, la porţile capitalei, în arondismentul 12 al Parisului, Amédy Coulibaly intră în magazinul Hyper Cacher şi ia mai mulţi ostatici. Inainte de asaltul poliţiei, islamistul va avea răgaz să ucidă un angajat şi 3 clienţi, toţi evrei. Practic în acelaşi moment cu asaltul dat de poliţie la Hyper Cacher şi din acelaşi ordin – venit direct de la preşedintele François Hollande – se dă şi asaltul contra fraţilor Kouachi. Cei trei terorişti vor muri puţin după ora 17 în ziua de vineri 9 ianuarie 2015.

Două zile mai târziu, duminică 11 ianuarie, un „marş republican” istoric scoate pe străzile Franţei 3,5 milioane de oameni. Numai la Paris se adună 1,5 milioane persoane şi multe dintre ele vor aplauda forţele de ordine. In fruntea cortegiului din capitală, zeci de şefi de state şi de guverne din lumea întreagă, unii duşmani pe faţă precum israelianul Beniamin Netaniahu şi palestinianul Mahmoud Abbas. Alţi lideri precum cancelara germană Angela Merkel şi preşedintele român Klaus Iohannis sunt şi ei prezenţi la Paris în timp ce în faţa reprezentanţelor diplomatice franceze de pe tot mapamondul, anonimi aduc flori, ziare sau creioane.

Franţa realizează cu această ocazie că ameninţarea jihadistă a căpătat o altă dimensiune. După teoria „lupului solitar” care a urmat atentatelor din 2012 comise de Mohamed Merah, francezii descoperă că terorişti precum Coulibaly şi fraţii Kuachi, care se cunoşteau de pe vremea când erau în aceeaşi puşcărie, se pot coordona pentru a comite atacuri spectaculoase.

Măcelul din ianuarie nu va fi însă decât începutul unui val mult mai mare de atrocităţi. In februarie, trei militari sunt atacaţi cu cuţitul în faţa unui centru comunitar evreiesc din Nisa. In aprilie, un student bănuit că pregăteşte un atac contra unei biserici din periferia Parisului este arestat după ce ucisese o automobilistă într-o parcare. In iunie 2015, un şofer îşi decapitează patronul într-o uzină din sud-estul Franţei. In august un măcel este evitat în ultima clipă. Intr-un tren rapid de pe ruta Amsterdam-Paris, un marocan înarmat cu un kalaşnikov deschide focul. Mai mulţi pasageri intervin însăşi reuşesc să-l dezarmeze pe terorist. Seria neagră se va termina cu cel mai ucigător atentat comis pe solul francez de la terminarea celui de-al doilea război mondial. In seara zilei de 13 noiembrie, trei comandouri islamiste îşi coordonează atentatele de la Stade de France, într-o serie de cafenele şi baruri din estul capitalei şi din sala de spectacole Bataclan. Bilanţul este uriaş: 130 de morţi şi sute de răniţi.

In urma acestui ultim atac, Franţa decretează starea de urgenţă, regim care va dura doi ani. In noiembrie 2017, anumite dispoziţii vor fi transpuse în codul penal. In fine, 5 ani după atacurile din 2015, va veni şi momentul judiciar. In luna mai se va deschide la Paris, în faţa unei curţi speciale cu juri, procesul a 14 suspecţi, acuzaţi că ar fi furnizat sprijin logistic lui Coulibaly şi fraţilor Kouachi.

 
Atentatele din ianuarie 2015, începutul seriei de atacuri jihadiste în Franţa