Portretul geopolitic al anului 2019: revolte, eşecuri şi dezamăgiri

2019.jpg

Manifestation à Hong Kong, le 8 décembre 2019. © REUTERS/Danish Siddiqui
Manifestation à Hong Kong, le 8 décembre 2019. © REUTERS/Danish Siddiqui
Image source: 
REUTERS/Danish Siddiqui

Anul 2019 se încheie cu un gust amar pentru sute de milioane de locuitori ai planetei. El a fost un an al contestaţiilor, al revoltelor, al acumulării multor frustrări, al prăbuşirii multor speranţe, al exprimării multor nemulţumiri. Iată un portret rapid al anului care se încheie.

Mai toţi comentatorii avizaţi constată acest fapt: în 2019 s-au aflat pe străzi, în multe oraşe ale lumii, mult mai mulţi oameni nemulţumiţi decît în anii precedenţi. Pentru sute de milioane de oameni motivul principal al nemulţumirii este globalizarea, sau mai bine spus excesele unui sistem economic pe care nu-l mai înţeleg şi care adînceşte inegalităţile în loc să-şi respecte promisiunile de prosperitate pentru toţi.

Nemulţumiri, ba chiar forme de furie populară au fost exprimate chiar şi într-o ţară puternic dezvoltată ca Franţa, unde anul se încheie pe fond de greve şi de conflict social. Mediile de informare au transmis însă imagini cu oameni revoltaţi şi din Liban, din Algeria, din Hong Kong, din Iran, din Irak, din Sudan… În America latină mişcarea contestatară a fost de o mare virulenţă în ţări precum Columbia, Ecuador, Chile, Venezuela… Multe dintre aceste revolte sau manifestaţii au avut la origine o măsură anti-socială. În Liban populaţia şi-a exprimat furia după ce autorităţile au vrut să introducă o taxă pe WhatsApp. În Chile mişcarea contestatară a izbucnit după o majorare a preţului la biletul de metrou, iar în Sudan după ce a fost mărit preţul la pîine.

„Dezordinea neo-liberală” este, după cum arată geopolitologul francez Didier Billon, un numitor comun al multor nemulţumiri. În prelungirea acestui motiv principal trebuie să menţionăm însă şi neîncrederea în elite, ba chiar şi dezmăgirile legate de funcţionarea democraţiei. În multe ţări democratice oamenii îşi spun: exercitarea dreptului de vot nu duce la ameliorarea condiţiilor noastre de viaţă iar responsabilii pe care îi alegem nu au puterea de a influenţa economia. De fapt, pe fond de financiarizare a economiei şi de opacitate totală în ce priveşte activităţile multinaţionalelor, omul de rînd nici nu mai ştie unde se află factorul de decizie şi dacă în propria sa ţară se mai poate vorbi de suveranitate economică.

Pentru Europa anul se încheie cu o clarificare: britanicii s-au pronunţat din nou, clar şi ireversibil, în favoarea Brexit-ului. Victoria triumfală a lui Boris Johnson la legislativele anticipate din Marea Britanie a risipit orice îndoială: britanicii vor să plece definitiv din Uniunea Europeană, iar noul premier are cale liberă pentru a concretiza divorţul. Din acest punct de vedere 2019 este un nou an „negru” pentru familia europeană, o dezavuare totală din partea  britanicilor a proiectului european. Totuşi, la nivel de simboluri, anul 2019 rămîne unul important pentru că a adus cu el prima femeie în funcţia de preşedinte al Comisiei europene.

2019 rămîne un an important pentru Alianţa Atlantică: datorită criticilor formulate de preşedintele Emmanuel Macron, care a denunţat printre altele „moartea cerebrală a Alianţei”, aceasta din urmă a promis că va reflecta la redefinirea misiunilor sale. Criza internă a Alianţei Atlantice îşi are însă sursa şi în politica Washington-ului de distanţare de Europa, tendinţă pe care Donald Trump o confirmă după ce a fost deja anunţată de predecesorul său Barack Obama.

Pentru mediul înconjurător, anul 2019 înseamnă unul dintre cele mai severe semnale de alarmă. 2019 este desemnat ca anul cel mai fierbinte de cînd omul a început să măsoare şi să înregistreze temperaturile. În acelaşi timp anul se încheie cu o deplorabilă imagine a incapacităţii responsabililor politici de a se mobiliza pentru prezervarea mediului înconjurător. Conferinţa pe tema climei găzduită la Madrid sub egida ONU a avut nevoie de două zile de prelungiri ca să poată fi negociat un fragil comunicat final, lipsit de substanţă.