70 de ani de la crearea Alianţei Atlantice - „cea mai performantă din istorie”

2018-11-26t174635z_653687666_rc1699ae9d40_rtrmadp_3_ukraine-crisis-russia.jpg

Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Atlantice
Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Atlantice
Image source: 
REUTERS/Francois Walschaerts

Londra se pregăteşte să-şi primească oaspeţii pentru o reuniune la vîrf marcînd 70 de ani de la crearea Alianţei Atlantice. Unii comentatori cred că ţările membre în NATO vor încerca, pe 3 şi 4 decembrie, să afişeze din nou o unitate de faţadă, în ciuda disensiunilor dintre ele.

„Alianţa Atlantică se află într-o stare de moarte cerebrală”. Această frază pronunţată recent de preşedintele francez Emmanuel Macron rămîne emblematică pentru starea de spirit a aliaţilor. In paranteză fie spus, aceste cuvinte l-au iritat profund pe preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, în timp ce cancelara germană Angela Merkel a ţinut să se distanţeze imediat de analiza liderului de la Palatul Elysée. Americanii încearcă în context să minimalizeze divergenţele, iar recentul atac terorist de la Londra este perceput ca un mesaj grav. El ar trebui să le reamintească aliaţilor că trebuie să rămînă solidari în faţa multor pericole cu care sunt confruntaţi în comun.

Francezii au avut însă întotdeauna relaţii complicate cu Alianţa Atlantică. În 1949 Franţa şi-a pus semnătura ca ţară fondatoare pe actul de naştere al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Timp de 15 ani americanii au fost prezenţi masiv pe teritoriul francez şi au influenţat puternic cu stilul lor de viaţă mai ales un tineret în căutare de noi repere.

În 1966 preşedintele de atunci Charles de Gaulle a retras Franţa din NATO, temîndu-se de o prea mare dependenţă de America. Au fost necesari apoi 43 de ani pentru ca Franţa să revină ca membru integral al Alianţei, după ce a primit, printre altele, promisiunea ca ofiţerilor francezi să li se atribuie posturi de conducere importante. Cele 29 de ţări membre ale Alianţei Atlantice au fost de mai multe ori obligate, mai ales după căderea comunismului în Estul Europei, să-şi redefinească obiectivele comune.

Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei, spune că ea a fost „cea mai performată din istorie”. Pentru ţările care au scăpat de comunism rămîne limpede că Alianţa este vitală, şi tot ele ar avea cel mai mult de pierdut dacă într-adevăr NATO ar intra într-o fază de „moarte cerebrală”, cum a afirmat Emmanuel Macron. Summit-ul actual, al 27-lea de acest tip, ar trebui să reoxigeneze o Alianţa al cărei rol nu este doar securitar ci şi acela de a menţine democraţia pe linia de plutire.