Cronica pariziană: “Parisul nu mai e ce-a fost…”

bnf000_par7229670_0.jpg

Bibliotecă Naţională a Franţei, purtînd numele celui care a iniţiat proiectul, preşedintele socialist François Mitterrand.
Bibliotecă Naţională a Franţei, purtînd numele celui care a iniţiat proiectul, preşedintele socialist François Mitterrand.
Image source: 
AFP/Loïc Venance

“Parisul nu mai e ce-a fost”. Această frază este deseori pronunţată de nostalgici ai Parisului interbelic, sau de nostalgici ai Parisului din anii 50, sau de nostalgicii mişcărilor studenţeşti din 1968. Sau de români care merg des la Paris. Dar cum se schimbă Parisul sub ochii celor care pot spune că au trăit "o viaţă" acolo?

Parisul se schimbă şi nu se schimbă. Sunt locuri care au rămas la fel ca acum o sută de ani sau mai mult, iar altele sunt de nerecunoscut. Buchiniştii de pe malurile Senei, de exemplu. Am impresia că sunt exact aceiaşi din septembrie 1987 cînd descopeream eu Oraşul luminilor.

Zeci şi zeci de monumente foarte bine întreţinute asigură o continuitate în timp, ceea ce întreţine şi mitul Parisului. Turnul Eiffel nu s-a schimbat, dar nici nu te mai poţi plimba sub el ca pînă acum un an şi ceva, au apărut între timp nişte paravane de sticlă pe acolo, accesul la baza turnului a fost reorganizat. Ameninţarea teroristă remodelează spaţiul urban, iată o primă constatare.

În urmă cu 30 de ani, restaurantele japoneze erau o raritate la Paris. Acum au devenit la modă. Deşi… 90 la sută dintre ele nu au nimic de-a face cu bucătăria japoneză, sunt pur şi simplu restaurante turistice dechise de chinezi. De altfel Ambasada Japoniei de la Paris s-a supărat serios din cauza proliferării acestor false restaurante japoneze şi a decis să acorde un fel de brevet de autenticitate. Pentru a deveni un maestru de sushi, în Japonia, candidatului i se cer zece ani de experienţă. La Paris însă totul merge mult mai repede, ceea ce, spun japonezii, nu poate fi decît în detrimentul culturii nipone. Printre schimbările pe care le constat la Paris în ultimele trei decenii se numără, de altfel, apariţia unui veritabil cartier japonez în apropierea Operei Garnier.

Si mai frapantă este însă schimbarea din arondismentul al 13-lea, acolo unde a fost construită noua Bibliotecă Naţională a Franţei, purtînd numele celui care a iniţiat proiectul, preşedintele socialist François Mitterrand. Intregul ansamblu, cu patru turnuri care parcă sprijină cerul, cu o superbă esplanadă de lemn, cu treptele care coboară spre Sena, a devenit un nou pol de convivialitate. Un veritabil nou orăşel s-a născut în acest est parizian unde altădată se aglutinau depozite şi manufacturi, iar acum este luat cu asalt de o populaţie tînără, mai ales că o nouă universitate a fost instalată alături de bibliotecă.  

Parisul se schimbă, da, şi are dreptul să o facă, toate oraşele mari se schimbă, deşi nu toate schimbările merită aplaudate. Potrivit statisticilor oficiale, în prezent 3150 de persoane fără domiciliu fix trăiesc pe străzile Parisului, sub poduri, sub liniile de metrou aeriene... Imigraţia modifică şi ea configuraţia capitalei franceze, la nivel uman dar şi de comportament civic, ceea ce crează contraste noi.

Buchiniştii de pe malurile Senei / credit foto DEA/ M. NASCIMENTO

Personal am acest sentiment, că în primii ani ai sosirii mele la Paris nu existau o anumită polarizare. Multe cartiere care erau încă “populare” au devenit de lux. Si nu e de mirare. În 1999 preţul mediu pentru un metru pătrat locativ cumpărat la Paris era de 2500 de euro. Acum este de 10 000 de euro. Turismul este o mană cerească pentru Paris, dar şi o calamitate în anumite privinţe. Primăria Parisului semnalează că 65 000 de locuinte au devenit locaţii sezoniere de tip Airbnb. În cartierul istoric Marais, de exemplu, există riscul să dispară… parizienii, dat fiind că tot acolo de concentrează şi cele mai multe apartamente de închiriat prin Airbnb.

Mai nou, şi unele spaţii comerciale care erau cafenele, librării, brutării sau ateliere de artist sunt transformate în apartamente pentru a fi închiriate prin Airbnb. Ceea ce înseamnă o lovitură pentru comerţul de proximitate şi pentru farmecul parizian.

Dar poate cele mai şocante schimbări pe care le-am constat la Paris în ultimele trei decenii este apariţia zgîrie-norilor. Din fericite, cartierul lor este departe de centrul istoric, se află la Défense. Un mic New-York se dezvoltă acolo, iar în acestă toamnă a fost lansată construirea a încă două turnuri de acest tip, care vor avea înălţimea de 323 de metri. Ele vor fi terminate în 2024, pentru Jocurile Olimpice găzduite de Paris. Iată deci un alt eveniment care începe să transforme oraşul pe ici, pe colo: Olimpiada de peste cinci ani.