Emmanuel Macron: “Să privim imigraţia în faţă”

europe-trade_0.jpg

Preşedintele Emmanuel Macron, discurs la Palatul Elysée, 27 august 2019
Preşedintele Emmanuel Macron, discurs la Palatul Elysée, 27 august 2019
Image source: 
Yoan Valat/Pool via Reuters

Parlamentul francez, la iniţiativa preşedintelui Emmanuel Macron, a abordat problema imigraţiei, ea urmînd să fie dezbătură miercuri 9 octombrie şi de Senat. Subiectul este întotdeauna “sensibil” în Franţa, de natură să suscite polemici şi diviziuni, dar şeful statului francez nu vrea ca să i se lase extremei drepte monopolul în privinţa imigraţiei. Cu atît mai mult cu cît, după toate probabilităţile, prezidenţialele din 2022 se anunţă ca o înfruntare între Emmanuel Macron şi Marine Le Pen, lidera extremei drepte.

“Să privim imigraţia în faţă”, aşa sună o declaraţie a lui Emmanuel Macron, un mod de a spune că imigraţia este o problemă în Europa şi în Franţa, că suscită temeri şi chiar angoase, şi că trebuie deci abordată cu curaj. Autorităţile franceze constată de fapt o creştere substanţială a numărului de cereri de azil. Anul trecut au depus cereri de azil peste 123 000 de persoane, cu 22 la sută mai mult decît în 2017. Pe primul loc, în materie de cereri de azil, se află afganii, şi pe bună dreptate dată fiind situaţia din ţara lor. Pe locul al doilea şi al treilea se află însă albanezii şi georgienii, ori, autorităţile franceze consideră că aceştia nu au motive să ceară azil politic.

Executivul mai doreşte să examineze problema ajutoarelor sociale acordate candidaţilor la azil. Probabil că există această bănuială: unii depun cereri de azil pentru a beneficia de aceste prestaţii sociale care îi ajută se se instaleze de fapt în Franţa, în aşteptarea deciziei finale. Iar o astfel de decizie, pozitivă sau negativă, vine uneori după un an şi jumătate. În tot acest timp candidatul la azil îşi găseşte “un loc” sub soarele Franţei, şi chiar dacă răspunsul este negativ, în general respectivele persoane refuză să părăsească teritoriul francez. De unde şi întrebarea: nu sunt aceste ajutoare sociale prea generoase? Nu constituie ele un “element de atractivitate”?

Potrivit statisticilor oficiale, pe 31 decembrie anul trecut se aflau în Franţa trei milioane două sute de mii de străini cu acte în regulă. Principalul motiv evocat de cei care vor să vină în Franţa ţine de “întregirile famliale”. Anul trecut au fost primiţi pe teritoriul Franţei peste 90 000 de străini în virtutea acestui motiv. Pe locul doi, în materie de motivaţii, se află studiile. În 2018 peste 83 000 de străini au fost acceptaţi legal cu statut de student. Motivele “umanitare” se situează pe locul al treilea, ceea ce a însemnat anul trecut aproape 34 000 de străini stabiliţi pe teritoriul Hexagonului. Migranţii economici sunt, s-ar spune, cei mai puţini: doar 33 500 de străini au venit în 2018 cu contracte de muncă în Franţa.

Intr-un dosar dedicat imigraţiei şi publicat de cotidianul catolic la Croix se arată că doi francezi din cinci provin de fapt din imigraţie. De la Revoluţia industrială încoace, Franţa s-a deschis imigraţiei pentru că a avut nevoie de mînă de lucru străină. Întîi s-a deschis ţărilor vecine dar şi altor ţări europene, apoi fostelor colonii. Acum însă autorităţile descoperă încă un fenomen care merită analizat. În Franţa se nasc de două ori mai mulţi copii provenind din imigraţie decît în Germania sau Spania…

Unii demografi consideră că Franţa se află într-o accelerată transformare “antropologică”. Ei ajung la această concluzie analizînd ce prenume li se dau noilor născuţi. 18 la sută dintre aceste prenume, în ultimii ani, sunt de origine arabo-musulmană. Ele sunt, afirma în revista Le Point un cercetător, noua “oglindă” a Franţei de azi.