Cronica pariziană: febrilitate literară în aşteptarea marilor premii ale toamnei

rentree.jpg

 În total 524 de romane, dintre care 336 franceze şi 188 străine reprezintă "la rentrée littéraire" în acest an 2019.
În total 524 de romane, dintre care 336 franceze şi 188 străine reprezintă "la rentrée littéraire" în acest an 2019.
Image source: 
AFP/Archives

Lunile septembrie şi octombrie, sunt, la Paris, cele mai intense din punct de vedere literar, în special datorită faptului că întreaga galaxie a literaţilor aşteaptă decernarea marilor premii. Sutele de cărţi noi care iau cu asalt librăriile sunt doar partea vizibilă a fenomenului: cea invizibilă are loc în culise, acolo unde juriile decid cine vor fi vedetele literare ale sfîrşitului de an.

Încep prin a semnala că numele lui Mircea Cărtărescu figurează în selecţia pe anul acesta a premiului Médicis, la secţiunea romane străine. Mircea Cărtărescu s-a aflat de altfel săptămîna trecută la Paris pentru a-şi lansa romanul “Solenoid” publicat la editura Noir sur Blanc în traducerea lui Laure Hinckel. 15 romane franceze şi 13 romane străine se află în competiţie pentru acest premiu, iar suspansul aş spune că este foarte bine gradat de către editură şi de juriile care acordă premiul Médicis pentru cel mai bun roman francez şi cel mai bun roman străin.

O a doua selecţie va fi anunţată peste cîteva zile, pe 30 septembrie. Apoi juriile vor avea la dispoziţie timp de o lună pentru a discuta, analiza, cîntări meritele respectivelor cărţi rămase în competiţie. Pe 29 octombrie va fi anunţată a treia selecţie, iar pe 8 noiembrie numele finale ale laureaţilor, inclusiv la categoria eseu. Faptul că “Solenoid” a fost luat în considerare de juriul premiilor Médicis este însă, deja, un premiu pentru Mircea Cărărescu şi un semn al recunoaşterii sale în Franţa. Pe traiectoria romanului Mircea Cărtărescu a avut un parcurs exemplar în care s-au împletit talentul său excepţional şi o disciplină de muncă impresionantă.

Ambasadorul României în Franţa, Luca Niculescu, traducătoarea Laure Hinckel, editoarea Vera Michalski (grupul Libella, éditions Noir sur Blanc) şi Mircea Cărtărescu, la Paris, septembrie 2019.

Premiul Médicis figurează în lotul primelor patru mari premii literare, alături de Goncourt, Renaudot şi Femina. În toate cele patru cazuri strategiile sunt identice, au loc mai multe selecţii succesive iar numele laureaţilor sunt anunţate la început de noiembrie. Balul începe, mai precis, pe 4 noiembrie cînd vom afla cîştigătorii premiilor Goncourt şi Renaudot.

Strategia temporizării este foarte bună pentru că între timp publicul poate cumpăra cărţile tuturor autorilor selecţionaţi, iar în momentul anunţării premiilor poate reacţiona ca un lector avizat. Dacă premiile s-ar acorda la început de septembrie, de exemplu, faptul ar fi catastrofal pentru vînzări, pentru că toată lumea n-ar face decît să cumpere cărţile premiate. Aşa li se oferă însă o şansă şi altor autori, şi nu este exclus ca în deciziile finale să fie luate în considerare şi modul în care a reacţionat publicul pe toată durata lunii septembrie şi octombrie.

Anul acesta, de exemplu, se poziţionează pe post de favorit pentru premiul Goncourt noul roman scris de Amélie Nothomb, intitulat “Soif” (Sete) şi apărut la Editura Albin Michel. Este cel de-al 28-lea roman al acestei autoare care declară că se trezeşte în fiecare zi la patru dumineaţa şi că scrie în fiecare zi… În topul celor 20 de cărţi foarte bine vîndute în această toamnă mai figurează însă şi alţi romancieri francezi, cum ar fi Yann Moix şi Jean-Pierre Dubois.

Romanciera Amélie Nothomb © Jean-Baptiste Mondino/Albin Michel

Să mai notăm însă că în toamna aceasta se vînd foarte bine cărţile pe care le-am putea include în zona “colapsologiei”. Sunt cărţi care anunţă sfîrşitul civilizaţiei umane şi dezastre ecologice ireversibile. “Înaintea prăbuşirii” se intitulează, de exemplu, o carte scrisă de Yves Cochet, fost ministru al mediului înconjurător. Acest eseu, aşteptat pe 26 septembrie în librării, prezice o serie de catastrofe în viitorul imediat, adică pînă în 2035…

Ciudată epocă trăim… Catastrofismul crează frisoane mediatice, dar nimeni nu vrea de fapt să-şi schimbe stilul de viaţă. La Paris, în orice caz, nu sunt semne de panică, teoria colapsului general este dezbătură în cafenele.