Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (167) : Ce voyageur ailé, înfruntătorul bolții

"Poezia nu poate fi tălmăcită, ea poate fi numai apropiată. Poezia aparține limbii, sufletului secret al limbii…” Poate fi efectiv tradus Eminescu în limba lui Molière? Aceasta esta întrebarea...

C’est presque par hasard que je trouve un passage de Tudor Arghezi, un de poètes roumains les plus emblématiques, unul din cei care, prin limbă, luminează cum puțini alții știu s-o facă, monumentul civilizației românești, quelques lignes dont je veux vous faire part pour deux raisons. Cea dintâi pentru că, profitând de înzestrarea anume a marilor scriitori, Arghezi limpezește dintr-o trăsătură de condei, numind-o, o impresie care ne tulbură de multă vreme sans que nous soyons à même d’en comprendre les tenants et les aboutissants. La deuxième c’est parce qu’il est question une fois de plus de cette fameuse difficulté à laquelle se heurtent toți cei care vor să ducă într-o limbă străină marii noștri scriitori care, rois de l’azur, aidoma albatrosului lui Baudelaire, devin « comiques et laids » într-altă limbă : « ses ailes de géant l’empêchent de marcher ».

Relatând în cealaltă limbă anecdota, traducători conștiincioși omoară literaturitatea care e tocmai limba, căreia ei, nefiind scriitori, nu știu, nu pot să-i dea înălțimea unui alt cer. « Parler du poète, scrie Arghezi, c’est crier dans une grotte tellement immense que notre voix ne peut lui parvenir sans briser un tout aussi immense silence. » Vorbește de Eminescu, geniul nostru poetic căruia nu se cade să-i tulburăm versul căutând înțelesuri : „În toate veciile străbătute de atleții și bicicliștii filozofiei, dit Arghezi, Eminescu își are vecia lui deosebită, închisă.”

Concluzia e drastică : « C’est parce qu’il est tellement roumain qu’Eminescu est tellement universel. Avec le regret que le verrou d’une langue ne se laisse pas ouvrir avec des clés étrangères. Loyales, didactiques, certaines plus réussies que d’autres, les tentatives de traduire ses poèmes ont été nombreuses, mais Eminescu n’est ce qu’il est qu’en roumain. Poezia nu poate fi tălmăcită, ea poate fi numai apropiată. Poezia aparține limbii, sufletului secret al limbii…”

Ceea ce nu le e dat tuturor să înțeleagă, lăsându-ne să pricepem de ce, atunci când îl citesc pe Eminescu, unii dintre noi, stricați de școală, nu citesc decât un articol de jurnal așa cum unii, după ce au citit „Crimă și pedeapsă”, nu ies mai îmbogățiți decât dacă ar fi citit un roman polițist. Lucrul e grav când respectivul e cel care pretinde să ducă un scriitor dincolo de hotarele unei limbi. Je fais part de mes réflexions à la lecture du texte d’Arghezi à un Français diligent traducteur du roumain. Je lui cite la fin du texte : „Jocul de irizări din interiorul limbii face vocabulele neputincioase. Eminescu nu poate fi tradus nici în românește, dovadă și încercarea de față…” La réaction de l’autre est foudroyante : « Arghezi ? Un idiot ! Comment peut-il prétendre qu’on ne puisse pas traduire Eminescu. Moi je l’ai fait. »

Din nefericire am curiozitatea să citesc câteva din aceste traduceri. Je vous fais grâce de mes commentaires et je ne peux que donner raison à ces Français qui, ne connaissant pas nos grands auteurs que par de telles traductions, se uită uimiți la noi când le vorbim de Eminescu cu o venerație cvazi religioasă. Prefer, din dragoste și stimă  pentru dumneavoastră, să-mi închei cronica tot cu vorbele lui Arghezi care, referindu-se în continuare la Eminescu, spun totul : « La montagne m’entoure et il n’y a pas de sentiers. Là où l’ascension n’est pas possible, le regard doit se contenter de quelques images vaporeuses. » „Muntele începe de jur împrejur și n-are poteci. Unde nu te poți urca, te uiți și te mulțumești cu câteva imagini vaporoase.”

Pe care, la nevoie, le construiești în duhul limbii tale, comme le fait Arghezi lui-même lorsqu’il traduit « l’Albatros » de Baudelaire : « Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule… » devine în traducerea lui Arghezi „înfruntătorul bolții e-acum stângaci și șui...”

Da, ce să vă spun ?! „înfruntătorul bolții” !