Politolog rus: euforia provocată în Rusia de anexarea Crimeii se erodează...

moscou_0.jpeg

Mobilizare masivă a forţelor de ordine pentru a împiedica o manifestaţie pe 27 iulie 2019 la Moscova
Mobilizare masivă a forţelor de ordine pentru a împiedica o manifestaţie pe 27 iulie 2019 la Moscova
Image source: 
RFI /A.Dalsbaek

Contestaţia redevine un fenomen "normal" în Rusia, iar apatia populaţiei s-a transformat în nelinişte. Sunt observaţiile unui politolog rus, Ekaterina Schulmann, care acordă un interviu cotidianului Libération.

Ekaterina Schulmann, specialistă în legislaţie, este membră a Consiliului prezidenţial rus pentru drepturile omului şi societatea civilă, iar cotidianul Libération consideră că este şi unul dintre analiştii cei mai percutanţi ai societăţii ruse. Ea declară în Libération că regimul încarnat de preşedintele Putin începe să-şi piardă simpatia populaţiei. Mai precis, efectul Crimeea începe să se estompeze, printre altele şi într-un context economic dificil pentru majoritatea ruşilor.

După anexarea Crimeii, în 2014, Vladimir Putin a beneficiat de o atmosferă de euforie, de mîndrie naţională. Recent, însă, ruşii şi-au exprimat prin manifestaţii iritarea întrucît în perspectiva alegerilor municipale de pe 8 septembrie nu au fost acceptaţi şi candidaţi independenţi.

Ekaterina Schulmann constată că tot mai mult, în rîndurile populaţiei ruse, se propagă ideea că statul nu ar trebui să reprime contestaţiile. Altfel spus, ruşii încep să-şi spună că a nu fi de acord cu puterea este un lucru normal, că este normal să-ţi exprimi spiritul critic şi că este anormal să te trezeşti aruncat în închisoare din aceast motiv.

Dacă aşa stau lucrurile, de altfel mai mulţi sociologi constată fenomenul, înseamnă poate că ideea de democraţie nu este total ştearsă din memoria ruşilor. Deşi democraţia pe care a instaurat-o în anii 90 preşedintele Boris Ielţîn a reprezentat o catastrofă economică şi enorme umilinţe pentru ruşi...

De atunci au trecut însă 20 de ani, 20 de ani de "putinism" şi s-ar părea că ruşii încep să-şi exprime tot mai indignaţi decepţiile. Citez din afirmaţiile Ekaterinei Schulmann: "La ultimul său discurs despre starea naţiunii Vladimir Putin a pus mult accentul pe rachete şi armament, ceea ce populaţia nu a apreciat, statul cheltuieşte banii pentru apărare şi politică externă în timp ce populaţia este în plină suferinţă."

Ceea ce se întîmplă însă în societatea rusă este mult mai complex. Politologul rus enumeră mai multe fenomene: ruşii doresc o schimbare, doresc oameni noi la conducere, nu se mai interesează de politica internaţională a Rusiei, sprijinul faţă de partidele tradiţionale scade, jurnaliştii şi principalele personalităţi mediatice îşi pierd credibilitatea, majoritatea ruşilor nu se mai informează recurgînd la sursele oficiale ci la Internet...

Ekaterina Schulmann mai afirmă în Libération că aşteptările societăţii ruse sunt în mare parte identice cu cele de la  sfîrşitul anilor 80 cînd  Gorbaciov a lansat Perestroika. Mai poate fi însă Vladimir Putin omul providenţial care să poată răspunde acestor frustări? Iată o întrebare la care tot ruşii vor avea de dat un răspuns.