Avignon, un spectacol din Rusia: "Tata, mama, Stalin şi eu", o piesă de Mark Rozovsky

img_3536.jpg

Mark Rozovsky, autorul piesei, pe scenă la sfîrşitul spectacolului
Mark Rozovsky, autorul piesei, pe scenă la sfîrşitul spectacolului
Image source: 
RFI

Piesele care abordează perioada stalinistă nu au fost niciodată foarte numeroase la Festivalul de la Avignon. Anul acesta însă un spectacol sosit de la Moscova este o veritabilă supriză prin forţa cu care denunţă anii cei mai dureroşi din istoria Uniunii Sovietice. Autorul piesei, Mark Rozovsky, care semnează şi regia, astăzi în vîrstă de 82 de ani, a făcut şi el deplasarea la Avignon şi salută publicul după fiecare reprezentaţie.

I-am strîns mîna cu emoţie, la sfîrşitul spectacolului, acestui dramaturg rus, Mark Rozovsky, autorul mai multor piese de succes jucate în ţara sa dar şi în alte ţări din Europa. Piesa sa "Tata, mama, Stalin şi eu" este de fapt adaptarea unui roman, o frescă a vieţii din Uniunea Sovietică în anii lui Stalin.

Urmărim de fapt, pe cîteva decenii, povestea unei familii distrusă, ca multe altele (de ordinul milioanelor), de sistemul sovietic şi de paranoia lui Stalin. Piesa începe cu un bărbat tînăr stupefiat în faţa unor vechi documente. El încearcă să rememoreze drama trăită de părinţii săi şi înţelegem imediat demersul autobiografic al autorului. Iar drama poate fi rezumată în două cuvinte: la un moment dat tatăl este arestat ca "duşman al poporului" şi începe pentru el un lung calvar.

Anchete, bătăi şi tortură întrucît poliţia politică trebuie să demonstreze că în Rusia există duşmani ai poporului şi că Stalin ştie să-i identifice şi să-i pedepsească sever. Zece ani de Gulag pentru un om care nu-şi dorea altceva decît să trăiască modest cu soţia sa şi să se bucure de copilul său. Exil interior în Uniunea Sovietică, destrămarea familiei, lupta pentru supravieţuire, şocul general la moartea lui Stalin (intervenită prea tîrziu pentru milioane de oameni care nu şi-au mai putut reface viaţa) - iată secvenţele fulgurante şi dramatice evocate în faţa spectatorilor de la Avignon de trupa de teatru moscovită.

8 actori ruşi (Valery Sheiman, Natalia Baronina, Mikhail Ozornin, Vladimir Davidenko, Yury Golubtsov, Denis Saraykin, Nikolay Zakharov, Andrey Molotkov) avînd în spatele lor solida şcoală de teatru stanislavskiană joacă 11 personaje în acest spectacol frumos şi dureros. Pe un ecran, în spatele scenei, sunt proiectate imagini de epocă, un important material "didactic" pentru spectatorii mai tineri. Muzica ne poartă şi ea în istoria sumbră a unei utopii asasine, cea a comunismului, mai puţin decorticată în Occident şi în Franţa. Mark Rozovsky este, printre altele, şi creatorul unui teatru foarte activ la Moscova, se numeşte Teatrul de la Poarta Nikitsky. Această trupă propune deci la Avignon un exerciţiu de memorie necesar, primit de altfel cu multă căldură de public.

Notez şi faptul că spectacolul se joacă într-unul dintre teatrele cele mai îndrăgite din Avignon, el are şi un nume mai deosebit, "Théâtre du chien qui fume" (Teatrul cîinelui care fumează). O utopie transformată în fum, readusă în atenţia publicului de un mare autor rus la Avignon într-un teatru cu un nume insolit, iată ce este spectacolul "Papa, maman, Staline et moi".

Spectacolul se va juca pînă pe data de 28 iulie iar adaptarea pentru teatru a romanului scris de Mark Rozovski a apărut şi în volum în limba franceză, cu un interviu al autorului la sfîrşit. Remarc traducerea fluidă semnată de Olga Guerassimova şi Nilda Fernandez. De altfel spectacolul este subtitrat în franceză, dar limba rusă răsună cu un accent de mare credibilitate în acest spectacol. Cei care văd această piesă simt că toţi actorii ruşi au multe de spus despre istoria recentă a ţării lor, mai ales într-un moment cînd Stalin parcă începe să fie celebrat din nou în Federaţia rusă…

Un motiv în plus pentru a saluta gestul acestei trupe moscovite convinsă că uitarea este inadmisibă cînd vine vorba de marile crime ale istoriei.