Adi Voicu, în competiţie la Cannes cu un scurtmetraj, în secţiunea La Semaine de la critique

voicu.jpg

Adi Voicu, la Cannes, 20 mai 2019
Adi Voicu, la Cannes, 20 mai 2019

La Festivalul de film de la Cannes, există în afară de competiţia pentru La Palme d’or, alte secţiuni paralele printre care La Quinzaine des réalisateurs şi La Semaine de la critique, la ambele RFI fiind partener. La Semaine de la critique joacă un rol aparte în acest peisaj. Comitetul de selecţie, format din jurnalişti şi critici de cinema, alege primul şi al doilea scurt sau lungmetraj al regizorilor. E vorba deci adesea de cineaşti tineri şi talentaţi. Anul acesta, la a 58-a ediţie a sa, La Semaine de la critique a selecţionat 15 scurtmetraje şi 11 lungmetraje dintr-un total de peste 2.600 de pelicule supuse comitetului de selecţie. Printre scurtmetraje a fost selectat şi «Ultimul drum spre mare» al regizorului român Adi Voicu. Povestea din film este cea a 6 pasageri care, în drum spre mare, se regăsesc în compartimentul unui tren. Detalii despre mesajul filmului aflăm chiar de la regizor.

“E un film despre frică şi despre felul în care reacţionăm când suntem puşi în faţa faptului împlinit” ne spune Adi Voicu. Totodată, este şi un film despre intoleranţă şi dificultatea de a comunica. “Toate astea merg la pachet. In momentul în care ai o idee fixă, nu mai ţii cont de celelalte şi important e ca idea ta să percuteze, apare efectul de non-ascultare. Rezultatele final pot fi împotriva ta. In film e vorba şi despre neatenţia vizavi de celălalt, lucru care în general se soldează cu moartea.”

In continuarea interviului pe care ni l-a acordat, regizorul notează că “dacă faci un sondaj în România, reiese că toţi oamenii au intenţii bune dar, în mod paradoxal, efectul e contrar.”

Adi Voicu este pentru a doua oară selecţionat la Cannes dar pentru prima dată la Semaine de la critique. “Sper să fie un impuls important pentru următorul meu film, lungmetrajul “Captura”. Mie îmi place cinemaul deci şi documentarele, şi ficţiunea îmi plac chiar dacă abordările sunt diferite. Documentarul mi se pare un exerciţiu mult mai complex.”

In finalul interviului abordăm cu Adi Voicu situaţia cinematografiei din România. “In ţară, lispeşte organizarea, o folosire eficientă a banilor. Nu poţi să te plângi că nu sunt bani chiar dacă un pic mai mult nu ar strica. Noi nu suntem absurzi ca să cerem bugete de milioane de euro. Poate că ăsta e şi farmecul cinemaului românesc că nu se bazează sau are pretenţii de bugete mari. De aici vine poate şi creativitatea noastră pentru că, constrângerea te obligă să fii creativ. Avem noroc şi cu Uniunea europeană pentru că noi mai întâi ne verificăm afară. Eu de exemplu, întâi aştept un feedback din afară apropo de ceea ce am gândit eu despre un proiect de film şi după aceea mă aştept ca feedback-ul să fie similar în România dar uneori se întâmplă să fie total diferit.”

Adi Voicu, în competiţie la Cannes cu un scurtmetraj, în secţiunea La Semaine de la critique