Franţa, dezbatere: un pact social şi ecologic propus de 19 organizaţii şi sindicate

hulot_2.jpg

Nicolas Hulot la ora la care era ministru al ecologiei
Nicolas Hulot la ora la care era ministru al ecologiei
Sursa imaginii: 
Ludovic Marin, AFP

In Franţa, mai multe asociaţii, organizaţii neguvernamentale şi sindicate propun un "pact social şi ecologic" în 66 de capitole concrete. Printre purtătorii de cuvînt ai acestui veritabil program politic se numără fostul ministru al ecologiei, Nicolas Hulot. Aceste propuneri sunt formulate în contextul unei mari consultări organizată de executiv cu actorii sociali, între 11 şi 13 martie.

Toată lumea bănuia că Nicolas Hulot, în acelaşi timp lider ecologist şi vedetă mediatică, nu este omul care să se eclipseze total din viaţa politică. Demisia sa din guvern, la sfîrşitul lunii august, anul trecut, a anunţat parcă o serie de dificultăţi pentru Emmanuel Macron. Nicolas Hulot avea însă impresia că era redus la un rol de figuraţie în guvern şi că propunerile sale în materie de ecologie nu erau luate în considerare. Iată-l acum din nou în ofensivă pe un teren în acelaşi timp social şi ecologic. Cele 66 de propuneri vizează în acelaşi timp o mai bună distribuire a bogăţiilor, o mai mare justiţie socială, lupta împotriva inegalităţilor şi adoptarea unor noi comportamente în contextul unei necesare tranziţii ecologice.

Numeroase revendicări sunt formulate în Franţa în numele "puterii de cumpărare". Cele 19 entităţi care s-au asociat pentru a lansa un nou pact social şi ecologic recurg la o sintagmă cu dimensiune metaforică: "puterea de a trăi". "Le Pacte du pouvoir de vivre" - acesta este titlul generic al documentului semnat de respectivele organizaţii şi sindicate. Un mod de a spune că puterea de cumpărare nu va mai folosi la nimic în ziua cînd întreaga planetă va fi distrusă de actualul model economic şi de excesele societăţii de consum. Citez din document: "Un model de societate care generează atîtea inegalităţi şi injustiţii, şi care pune în pericol viaţa copiilor şi a nepoţilor noştri pe planeta Terra, nu mai este un model ci un non-sens."

Să fie oare acest pact certificatul de naştere al unei noi forţe politice de stînga în peisajul politic francez? Iată o întrebare pe care şi-o pune un comentator al cotidianului de dreapta Le Figaro. El ţine cont de faptul că unul dintre cele mai puternice sindicate din Franţa figurează printre semnatari, este vorba de Confederaţia franceză democratică a muncii, condusă de Laurent Berger.

Intr-un fel Nicolas Hulot îşi ia revanşa prin aceste propuneri, deşi ele nu conţin o critică directă în raport cu executivul din care a făcut parte. Istoria imediată i-a dat însă dreptate, la sfîrşitul anului trecut, liderului ecologist. Preşedintele Macron nu a ţinut seama de nemulţumiri profunde ale societăţii franceze, care au răbufnit sub forma "vestelor galbene" şi a multor violenţe.

Pactul social şi ecologic pentru care pledează acum Nicolas Hulot este un răspuns democratic în contextul marii dezbateri naţionale lansată de Emmanuel Macron pentru a calma contestaţiile din Franţa. Printre propunerile avansate figurează şi una legată de ameliorarea funcţionării democraţiei. Vestele galbene cer instaurarea unei democraţii directe şi contestă democraţia reprezentativă. Pactul social şi ecologic consideră că programele politice publice ar trebui evaluate de un juriu cetăţenesc. Executivul  ar trebui deci să ţină cont şi de opinii exprimate înafara organelor reprezentative. Puterea trebuie exercitată altfel, în comun, cam acesta este mesajul semnatarilor pactului.

Iar pentru modul de funcţionare al intreprinderilor apare şi o propunere destul de insolită: discuţii între patronat şi reprezentanţi ai salariaţilor despre “raţiunea de a fi” a respectivelor intreprinderi.