Mircea Cantor: "Vînătorul de imagini"

mircea-cantor-extrait-still-du-film-aquila-non-capit-muscas-.jpg

Image source: 
Mircea Cantor / Musée de la Chasse et de le Nature

La Paris, în cadrul sezonului Franţa-România 2019, Muzeul vînătorii şi al naturii (Le Musée de la Chasse et de la Nature) îşi deschide porţile pentru o expoziţie purtînd semnătura artistului franco-român Mircea Cantor. "Vînătorul de imagini" este titlul acestei expoziţii al cărei vernisaj va avea loc în seara zilei de luni 14 ianuarie urmînd să fie deschisă pînă pe 31 martie.

Mircea Cantor face parte dintre acei artişti, nu chiar foarte mulţi, plecaţi din Romania cu aripi extrem de solide şi care acum îşi cuceresc o reputaţie internaţională. Franţa a devenit ţara sa de adopţie dar şi rampa sa de lansare, mai ales după prestigiosul Premiu Marcel Duchamp care i-a fost decernat în 2011.

Muzeul vînătorii şi al naturii i-a dat lui Mircea Cantor "mînă liberă" (carte blanche, cum se spune în franceză) pentru o expoziţie în jurul noţiunii de "teritoriu". Aş preciza o dimensiune extrem de interesantă din aria de interese şi de inspiraţie a lui Mircea Cantor: el aduce deseori în Franţa teme, imagini şi ecouri din satul românesc şi din tradiţiile populare româneşti.

Nu este pentru prima dată că forţa arhetipală a unor semne şi simboluri născute din geniul popular românesc a traversat frontierele geografice şi generaţionale, pentru a genera apoi modernitate. Brâncuşi este un exemplu. Îndrăznesc de altfel să spun că Mircea Cantor a receptat extrem de bine lecţia şi exemplul lui Brâncuşi. De altfel, una dintre "lucrările" sale recente a constat în plasarea semnelor diacritice pe numele marelui sculptor român, nume care era gravat à la française, Brancusi, pe atelierul lăsat moştenire Parisului şi Franţei, alături de Centrul Georges-Pompidou.

Revenind însă la noua expoziţie pariziană a lui Mircea Cantor: semnalez din parcursul ei un film de trei minute şi patruzeci de secunde cu totul şi cu totul tulburător. "Personajul" principal al filmului este un vultur dresat să vîneze drone înălţate în mod ilegal în preajma unor obiective cu statut special, cum ar fi bazele militare. Mircea Cantor captează în filmul său o spectaculoasă încleştare între pasărea vie şi pasărea mecanică, cu o victorie fără drept de apel a celei vii asupra celei teleghidate. O veritabilă metaforă a ecuaţiei în care se află astăzi umanitatea, nu doar pe cale de a se înstrăina de natură ci şi pe cale de a o distruge.

În lucrările sale Mircea Cantor se situează mai întodeauna pe un fel de poziţie de poet umanist, cu spirit critic şi deseori ludic, plasînd în instalaţiile sale sau în lucrările sale şi un sîmbure de ironie… Pentru mine aceasta este marca de fabricaţie, simplă în sens subtil şi generoasă în sens moral, a lui Mircea Cantor. El mai avînd meritul de a insera în limbajul săi artistic şi ecouri semantice din Carpaţi sau din Maramureş, din Deltă sau din Clujul în care s-a format într-o primă fază ca artist.

https://www.chassenature.org/vanatorul-de-imagini/