„Vestele galbene”, o expresie a populismului francez?

2018-11-24t133837z_1180386102_rc1c30e30bf0_rtrmadp_3_france-protests_0.jpg

"Veste galbene" pe Bulevardul Champs-Elysées, Paris, 24 noiembrie 2018
"Veste galbene" pe Bulevardul Champs-Elysées, Paris, 24 noiembrie 2018
Image source: 
credit foto: REUTERS/Benoit Tessier

Este mişcarea „vestelor galbene” din Franţa una populistă? Există riscul ca Parisul să fie confruntat, sîmbătă opt decembrie, cu o nouă răbufnire de violenţă, cum rezultă din unele comunicate ale preşedinţiei franceze? Modelul social francez îşi trăieşte ultimile zile, cum afirmă pe prima pagină revista Le Point? Iată doar cîteva dintre întrebările care îi frămînă în prezent pe francezi, într-un context destul de alarmant pentru întreaga Europă.

Franţa traversează, după toate aparenţele, un moment de criză profundă, poate cea mai gravă din 1968 încoace. Numeroşi editorialişti arată că de fapt a sosit un moment de scadenţă, cînd partidele tradiţionale şi-au pierdut credibilitatea iar lui Emmanuel Macron, ajuns la putere „prin miracol electoral”, i se contestă legitimitatea.

Pentru a calma spiritele preşedintele a mers mai departe decît primul său ministru şi a anunţat că preţurile la carburanţi vor rămîne neschimbate pe toată durata anului viitor. Premierul Edouard Philippe evocase doar o blocare a preţurilor pe o perioadă de şase luni. Unii comentatori consideră că la Palatul Elysée domneşte „panica” în faţa a ceea ce s-ar putea transforma într-o mişcare insurecţională. Un lider (mai mult sau mai puţin auto-proclamat) al vestelor galbene a declarat de altfel fără menajamente că el şi camarazii săi vor încerca, sîmbăta viitoare, să intre în Palatul Elysée.

Multe lucruri exaltate se spun în presa franceză în prezent în legătură cu evoluţia situaţiei din Franţa. Editorialistul Franz-Olivier Giesbert afirmă în Le Point că actualul conflict social are o dimensiune „existenţială”. Un întreg model economic şi de protecţie socială ar fi ajuns deci la ultimele sale resurse.

In cotidianul Le Monde, ministrul care răspunde de relaţiile cu Parlamentul, Marc Fesneau, declară că Franţa a ajuns la „un punct de ruptură democratică”.

Oare o iau francezii pe urmele britanicilor, ale italienilor, ale grecilor care s-ar răzvrătit în urmă cu cîţiva ani şi ale altor europeni nemulţumiţi de modelul democraţiei liberare? Nimic nu este clar pentru moment iar ziua de sîmbătă va fi un test important. Sapte confederaţii şi uniuni sindicale au lansat un apel la dialog şi au denunţat fără echivoc violenţele. Preşedintele Macron le cere de altfel tuturor actorilor sociali, partide, sindicate, asociaţii patronale, să denunţe ceea ce nu poate fi în nici un caz compatibil cu democraţia: recursul la violenţă. In Franţa oricine poate manifesta, singura condiţie este ca manifestaţia să fie declarată şi manifestanţii să prevadă un serviciu de ordine.

„Vestele galbene” sunt însă prea eterogene pentru a se organiza după model sindical sau de formaţiune politică. Iar în rîndurile lor par să-şi facă auzită vocea militanţii cei mai radicali, care de fapt urăsc simbolurile Franţei şi instituţiile ei. Cum s-a ajuns ca acest element, ura, pe fond de pulsiuni uneori criminale, să domine o mişcare protestatară, rămîne încă de analizat. Istoricii îşi amintesc însă că atunci cînd au avut loc revoluţii în Franţa, în momentele de mare febrilitate care sunt şi cele mai sîngeroase, săracii, criminalii şi patrioţii fac corp comun şi acţionează, în prima fază, împreună.

 

 

 

120

Facebook comments