Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (147) : Hărțile ne se taisent jamais

mva.jpg

Image source: 
Credit foto: Musée Guimet

In toate manualele şcolare, ori de cîte ori apare o hartă a lumii, Europa este plasată în centru, ca şi cum aceasta ar fi poziţia sa naturală. Există însă şi alte opinii în această privinţă, despre care ne vorbeşte scriitorul Virgil Tănase. Există şi o artă a trasării hărţilor care merită admirată chiar şi dincolo de raporturile lor cu istoria.

Le Musée Guimet vient de fermer les portes d’une exposition qui a duré tout l’été, intitulée « Le Monde vu d’Asie – au fil des cartes ». Reprezentări ale cosmosului mai întâi și apoi ale părților cunoscute și necunoscute ale lumii, planșele expuse ne înfățișează prin semne a căror inteligență surprinde chiar atunci când nu le înțelegem, une des plus extraordinaires aventures de l’homme, celle de la découverte de notre habitat. Nous suivons à la trace, sur des plans d’époque, expedițiile amiralului Zeng He sau peregrinațiile spre soare-apune ale călugărului Xuanzang.

O imensă civilizație, pe atunci necunoscută nouă, își afirmă puterea prin hărți punând au centre du monde, acolo unde noi puneam Europa, l’Asie. Plus tard ces deux expériences du monde se rejoignent et donnent à nos cartes, c'est-à-dire à notre idée du monde, sâmburele unei exactități căruia îi va trebui mult timp ca să se maturizeze. De unde, de pildă, interesul hărților, destul de rar expuse, din colecția castelului-muzeu de la Dieppe, port normand connu aussi pour sa célèbre école de cartographie initiée vers le milieu du XVI-ème siècle par Pierre Desceleris, abbé d’Arques-la-Bataille.

Ce voyage de par le monde et dans le temps, que j’entreprends sur le papier grâce à ces vieux portulans et cartes, me donne envie de vous parler de deux ouvrages que je viens de recevoir. Două volume format mare, pe cât de grele pe atât de elegante, alcătuite numai din ilustrații pe cât de frumoase pe atât de colorate, întortochiate, întrucâtva exotice. Elles me rappellent les planches polychromes de l’encyclopédie Larousse en huit volumes pe care, după ce le luam cu greu, hissé sur une chaise du salon, din susul bibliotecii părinților mei, le răsfoiam ascuns sub masa recouverte d’une nappe lourde, avec des franges, qui donnait à cette cache l’air d’une caverne miraculeuse, unde descopeream comori deopotrivă cu cele ale lui Ali Baba, nu de aur sau de pietre prețioase, mais qui me révélaient un monde inconnu, peuplé de signes mystérieux que je ne savais pas déchiffrer mais qui m’incitaient à tant d’explorations imaginaires.

Cele de azi, când răsfoiesc albumele de care vă vorbesc, nu sunt imaginare pentru că e vorba de documente și de însemnele unor realități cât se poate de concrete, sunt și ele deopotrivă în măsură să dea naștere unor mișcări ale cugetului la fel de fertile. Prin făptura lor foarte materială transpar nu numai rutele primejdioase de ces voyageurs partis à la découverte des terres inconnues, mais aussi le souffle des ces grands vents de l’histoire qui balayent les frontières așa cum duce furtuna peste șleauri cladele de mărăcini.

Veți fi înțeles poate că cele două albume qui font l’objet de ma chronique d’aujourd’hui, adună și ele între scoarțele lor o sumă de hărți vechi. Sunt cele ale Transilvaniei și ale Basarabiei, de la collection du Musée des cartes de Bucarest. Asemenea muzee de hărți, qui exposent ce qui est habituellement enfoui dans les réserves des grandes bibliothèques ou des musées d’histoire, sunt rare. Celui ouvert en 1907 à Genève dans les murs de la Bibliothèque municipale  n-a avut o viață prea lungă, desființat în 1922.  Ar mai fi unul la Liubliana care prezintă cărți îndeosebi ale Sloveniei și ale țărilor împrejmuitoare, într-un efort de a întări prin documente dorința unui popor de a avea un pământ al său.

Nu e cazul celor două albume editate de Muzeul hărților, de fundația Transilvania Leaders și de Institutul cultural român și intitulate limpede  « La Transylvanie en cinq siècles de cartographie » et « La Bessarabie en cinq siècles de cartographie  ». Ces deux albums sortent, vous vous en doutez, à l’occasion de la célébration des cent ans depuis la constitution d’un Etat roumain qui a réuni pour une vingtaine d’années tous les territoires où les Roumains étaient majoritaires.  De această dată nu e vorba de a revendica o țară ci de a îndreptăți o înfrățire și, mai nou, de a  denunța o samavolnicie istorică.

Ce qui est merveilleux avec ces cartes anciennes c’est qu’on peut les mépriser, cum fac dintotdeauna strategii politici ai mai micilor sau mai marilor globalizări, mais on ne peut pas les faire taire.

C’est pourquoi j’aime me promener sur les vieilles cartes, ceea ce vă recomand și dumneavoastră. Și dacă nu sunteți la Dieppe, la Liubliana sau la București profitați de volumele de hărți despre care v-am vorbit.

 

 

 

112

Facebook comments