Uruguay – note de călătorie în fosta „Elveţie a Americii latine”

Montevideo, Plaza Constitución

Uruguay - o ţară mică despre care s-a vorbit mult în ultimul timp în special datorită deciziei autorităţilor de a legaliza producţia, distribuţia şi consumul de canabis. Matei Vişniec a fost invitat săptămîna trecută la Montevideo, capitala Uruguayului, pentru un eveniment teatral, şi a descoperit o lume cu totul specială.

Ceea ce m-a impresionat în primul rînd este raportul dintre Buenos Aires, marea capitală a Argentinei, şi oraşul ceva mai modest, Montevideo, capitala Uruguayului. Între Buenos Aires şi Montevideo circulă un vas rapid care traversează estuarul La Plata în două ore. Dintotdeauna Buenos Aires a vrut să rivalizeze cu cele mai frumoase metropole europene. Nu întîmplător, şi este doar un exemplu, principalul bulevard de la Buenos Aires, numit 9 Iulie, numără 140 de metri lăţime, adică dublu daţă de Champs-Elysées... Montevideo s-a dezvoltat oarecum în umbra acestei mari metropole argentiniene, dar are un raport excelent cu marea, sau mai precis cu oceanul. Ceea ce face că zeci de mii de argentinieni vin să-şi petreacă vacanţele pe plajele de la Montevideo şi pe litoralul care se întinde pe 80 de kilometri.

Oraşul are un farmec desuet, şi uneori am avut impresia că mă aflu la Bucureşti. Mii de imobile cu doar un etaj şi cu faţade elegante dar afectate serios de timp dau sentimentul că dezvoltarea oraşului s-a oprit brusc în anii 60. De altfel un actor de la teatrul El Galpon mi-a explicat că într-adevăr ţara sa a avut „o problemă” în materie de elan economic. In prima jumătate a secolului trecut Uruguay a fost un mare exportator de carne de vită în conserve. Produs cumpărat masiv de armata americană desfăşurată în diverse zone de conflict ale planetei. Prosperitatea pe care a cunoscut-o atunci Uruguayul i-a făcut pe străini să-l numească „Elveţia Americii latine”. Comparaţia cu Elveţia nu mai rezistă însă în prezent.

După terminarea războiului din Coreea, îmi explica tot respectivul actor, americanii nu au mai cumpărat conserve de carne din Uruguay, ceea ce a însemnat o mare lovitură pentru această ţară.

Situat între doi giganţi, între Brazilia şi Argentina, micul Uruguay are ceva din statutul Belgiei ca stat tampon între Franţa şi Germania. Multă vreme economia Uruguay-ului a fost dependentă de Brazilia şi de Argentina, dar în ultimii ani China pare să fi devenit principalul partener comercial al ţării.

Din martie 2015 preşedintele Uruguayului este un om de stînga, un socialist, Tabaré Vázquez. Dar personalitatea cea mai puternică, în plan mediatic şi afectiv rămîne, în Uruguay, precedentul preşedinte, Alberto Mujica Cornao, numit şi Pepe Mujica. El este omul care în anii dictaturii a creat mişcarea de eliberare naţională Tupamaros iar apoi s-a remarcat prin eforturile de restabilire a democraţiei (deşi era comunist).

Societatea uruguayană rămîne încă profund marcată de dictatura militară dintre anii 1973 şi 1985.

Ca şi în Argentina între anii 1976 şi 1983, militarii aflaţi la putere la Montevideo au recurs la tortură şi la execuţii sumare. Atît în Argentina cît şi în Uruguay se vorbeşte încă foarte mult despre persoane dispărute în acei ani. La Montevideo am descoperit diverse plăci memoriale instalate în diverse puncte ale oraşului marcînd de fapt locurile unde fuseseră văzute ultima dată persoane care au „dispărut” ulterior.

M-a impresionat în aceeaşi măsură şi povestea Teatrului El Galpon, a cărui echipă de actori a plecat în exil în totalitate, în perioada dictaturii, timp de 9 ani, în Mexic.

In decembrie 2013 Uruguay a devenit prima ţară din lume care a legalizat consumul de canabis. El poate fi cultivat la domiciliu, poate fi cumpărat la farmacie sau poate fi „degustat” într-un club specializat. Autorităţile au vrut în felul acesta să dea o lovitură decisivă reţelelor de traficanţi.

In Uruguay băutura naţională este un ceai stimulant, numit mate. Ca şi cafeaua, ca şi ceaiul verde, el are un efect tonic imediat, şi multă lume se deplasează şi pe stradă cu un fel de termos plin cu mate. In vînzare liberă se află însă şi un amestec de foi de mate cu cîteva foi de canabis, ceea ce crează, spun consumatorii, o senzaţie şi mai puternică de serenitate interioară. De origine indiană, mate i-a cucerit întîi pe uruguayeni, care au fost cei mai mari consumatori ai produsului, dar acum se răspîndeşte şi pe plan internaţional.

La Montevideo m-am plimbat pe străzile parcă încremenite într-un alt timp gîndindu-mă şi la un mare poet de limbă franceză: Lautréamont. Născut în 1846 la Montevideo, Lautréamont, pe numele său adevărat Isidore Lucien Ducasse, a rămas în istoria mondială a literaturii cu inclasabilul său text poetic „Cîntecele lui Maldoror”. Alegoriile sale fantastice şi misterul său poetic rimează şi astăzi perfect cu Montevideo, oraşul în care s-a născut şi în care şi-a petrecut copilăria.