Sistemul de limitare a numărului de studenţi la medicină în Franţa, desfiinţat în 2020

salpetrirere.jpg

Spitalul Pitié Salpétrière din Paris, ca multe altele din sistemul public, duce lipsà de mijloace financiare iar echipele sunt surmenate
Spitalul Pitié Salpétrière din Paris, ca multe altele din sistemul public, duce lipsà de mijloace financiare iar echipele sunt surmenate
Image source: 
BORIS HORVAT/AFP

Emmanuel Macron şi-a prezentat marţi planul pentru reforma sistemului de sănătate. Un plan „pentru următorii 50 de ani” îşi doreşte preşedintele Franţei. Până în 2022 investiţiile se ridică la aproape 3,5 miliarde de euro. Printre cele 50 de măsuri prezentate de şeful statului: dispariţia în 2020 a lui „numerus clausus”. Despre ce este vorba?

„Numerus clausus” este coşmarul studenţilor din domeniul medical. Redutabil concurs între anul întâi şi anul doi, el a traumatizat generaţii de tineri francezi care vroiau să facă medicină, farmacie, stomatologie sau să devină moaşe. Concursul, extrem de dur şi care a descurajat numeroase vocaţii, era în fapt destinat să-i selecţioneze pe studenţii care pot continua respectivele studii în funcţie de o limită fixată în prealabil. Numărul celor admişi în anul doi era deci anunţat dinainte.

Anul acesta de exemplu au fost admişi în anul doi la medicină circa 8.200 de studenţi şi alţi 5.000 pentru restul filierelor medicale. Puţin peste 13.000 de tineri dintr-un total de 60.000 înscrişi în anul întâi. Concurenţa era deci mare...

Acest „numerus clausus” a variat de-a lungul decenilor iar nivelul de acum este aproape acelaşi cu cel de la începutul anilor 70. Între timp însă, în anii 90, el scăzuse de exemplu pentru medicină la doar 3.500 de locuri. Aceste „cote” de studenţi permiteau de o jumătate de secol încoace clasei politice să ajusteze demografia medicală în funcţie de nişte calcule savante dar adesea greşite. Într-o primă etapă, „numerus clausus” a fost scăzut în speranţa de a reduce cheltuielile medicale. În zadar. „Numerus clausus” a fost apoi tras în sus, în faţa penuriei crescânde de medici şi a apariţiei aşa-ziselor deşerturi medicale. În zadar şi asta, dacă privim numărul tot mai mare de medici români – şi nu numai – care vin să se instaleze în Franţa.

Câţi studenţi vor mai merge în România la studii? Câţi medici români vor mai veni în Franţa?

Suprimarea lui „numerus clausus” era o promisiune de campaniei a candidatului Emmanuel Macron. Simbolul acestei dispariţii este foarte puternic dar efectele sale nu se vor vedea decât pe termen mediu şi lung. „Atenţie, acest lucru nu va regla problema demografiei medicale” atrage dealtfel atenţia Agnès Buzyn, ministrul francez al sănătăţii. „Medicii noi”, adică cei care au scăpat de „numerus clausus” nu vor ieşi pe piaţă decât cel mai devreme în 2025...

Rămâne de văzut şi cum va influenţa, ce impact va avea această decizie franceză asupra celor care pleacă să facă studii de medicină în străinătate şi în România în particular. Se ştie că mulţi dintre tinerii francezi care ratau de două ori – maximul admis –  examenul de trecere în anul doi la medicină îşi făceau bagajele şi plecau la Cluj, Iaşi, Arad sau Bucureşti ca să facă studiile acolo. Ce vor alege după 2020 când dispare limita din Franţa? Și cum va evolua soarta deşerturilor medicale din Franţa – unde vin să se instaleze doctori români – după toate aceste reforme anunţate acum, printre care una prevede trimiterea a 400 de medici salariaţi la stat într-o serie de teritorii prioritare? Sunt întrebări pe care probabil mulţi şi le pun dar puţini le găsesc, pentru moment, un răspuns satisfăcător.

Dispare în Franta " numerus clausus" pentru medicinà