Emmanuel Macron confruntat cu rezultatele lente ale reformelor

macron.jpg

Preşedintele francez Emmanuel Macron
Preşedintele francez Emmanuel Macron
Image source: 
Credit foto: REUTERS/Ludovic Marin

In Franţa, preşedintele Emmanuel Macron, care şi-a refăcut echipa guvernamentală după două demisii surpriză, încearcă să relanseze dinamica reformelor. Unii comentatori consideră că scăderea popularităţii sale şi slabele rezultate de pînă acum ale măsurilor deja luate anunţă pentru el o perioadă complicată. Reamintim că în noul guvern de la Paris figurează Roxana Mărăcineanu, ca ministru al sporturilor.

Probabil că sentimentul de nemulţumire pe care îl resimt acum francezii faţă de Emmanuel Macron vine şi dintr-o neînţelegere a dimensiunii temporale a reformelor. O lege nouă, oricît ar fi de bună, oricît ar fi aşteptat-o oamenii, nu produce efecte pozitive imediate. Exact acest lucru a încercat să-l explice şi Emmanuel Macron în faţa miniştrilor săi: “Tot ceea ce am realizat în ultimele 15 luni va avea efecte în viitor. Iată de ce în această perioadă trebuie să menţinem ritmul reformelor dar şi să le explicăm.”

Economistul Nicolas Bouzou abordează în revista L’Express un alt aspect al dificultăţilor prin care trece preşedintele. Seful statului francez se aştepta la un ritm de dezvoltare mai mare, dar anul acesta dinamica economică este de numai 1,7 la sută, iar pentru anul viitor se prevede un ritm si mai mic, de 1,5 la sută. Consecinţa imediată: guvernul nu poate face nimic pentru a stimula creşterea puterii de cumpărare a francezilor. De unde sentimentul acestora că noul preşedinte nu le-a ameliorat viaţa cu nimic. Un alt aspect neliniştitor: deficitul anual al comerţului exterior este de 60 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă, notează economistul francez, că Franţa cheltuieşte mai mult decît produce.

In legătură cu cele două remanieri guvernamentale: dacă în privinţa Roxanei Mărăcineanu nimeni nu are nimic special de comentat, venirea lui François de Rugy la ecologie în locul lui Nicolas Hulot nu este agreată de toată lumea. “Mult zgomot pentru nimic”, cam aceasta este linia generală a comentariilor în presă. Nicolas Hulot era o personalitate extrem de populară, François de Rugy este considerat un “pragmatic oportunist”.

Editorialistul şi eseistul Jacques Attali, tot în revista l’Express, declară însă că problema ministerului ecologiei nu ţine atît de persoană cît de structură. Jacques Attali vine deseori cu propuneri interesante în dezbaterea politică, deşi rareori ele sunt puse în practică. Ceea ce spune el acum despre cum ar trebui să funcţioneze ministerul ecologiei mi se pare însă interesant. Acest minister, scrie Attali, ar trebui transformat într-un minister al economiei pozitive. Si el ar trebuie să analizeze cam tot ce fac celelalte ministere, pentru a vedea dacă măsurile lor sunt de natură să aibă efecte pozitive pe termen lung, să se poată bucura generaţiile viitoare de ele. 

Deseori deciziile politice şi reformele se fac pentru obţinerea unor rezultate imediate, care pot părea bune pentru moment dar care pe termen lung sunt nefaste, ba chiar pot pune în primejdie sănătatea şi integritatea oamenilor care se vor naşte peste cincizeci sau o sută de ani. Ministerul economiei pozitive, gîndind ecologic, ar trebuie de fapt să gîndească pentru ansamblul ministerelor şi pentru ansamblul reformelor şi al legilor care uneori modelează în bine prezentul dar distrug viitorul.

Franţa, mai spune Attali, chiar dacă va deveni exemplară în materie de ecologie, nu cîntăreşte mult pe plan mondial: doar unu la sută din populaţie şi 4 la sută din producţia planetară. Influenţa ei ar putea fi însă mai mare dacă ar furniza idei bune, pe care să le pună însă în practică înainte de toate la ea acasă.