Festivalul de fotografie de la Arles: "Mai multă umanitate este posibilă?"

img_0385.jpg

Lucrari de William Wegman expuse la Arles
Lucrari de William Wegman expuse la Arles
Image source: 
Credit foto: MV

În sudul Franţei, la Arles (nu departe de Avignon) se desfăşoară din 1970 un festival de fotografie care a devenit treptat una dintre cele mai prestigioase manifestări de acest gen din lume. În fiecare an la Arles expun artişti în căutare de consacrare dar au loc şi retrospectivele unor nume celebre ale fotografiei. Oraşul Arles va fi şi vara aceasta, între 2 iulie şi sfîrşitul lunii septembrie, o capitală a artei fotografice dar şi a experimentelor numerice şi imersive în universuri virtuale.

Ediţia de anul acesta a festivalului de la Arles este concepută pe trei paliere tematice. Primul este dedicat Americii şi marilor săi artişti, şi poartă un titlu care evocă sloganul de campanie al lui Donald Trump, America great again. Organizatorii expoziţiilor vor să sugereze însă cu totul altceva decît Donald Trump prin acest titlu, ei vor să spună că America este mare doar atunci cînd se implică în problemele lumii, cînd refuză egoismul şi izolaţionismul. Iar artiştii Americii, care sunt mari prin privirea lor critică asupra lumii în care trăiesc, fac parte dintre sutele de milioane de americani care refuză viziunea îngustă a lui Donald Trump desprea America şi rolul ei.

Iată-ne deci, la Arles, într-o logică polemică, de opoziţie aş spune faţă de un Donald Trump care de fapt reduce dimensiunea culturală şi politică internaţională a Americii. Mai mulţi maeştri ai artei fotografice din Statele Unite expun în această vară la Arles, printre ei numărîndu-se William Wegman, care de 50 de ani face fotografii cu cîini, preferinţa sa mergînd spre rasa Braques de Weimar. Sunt cîini care au aptitudinea de a sta neclintiţi la cererea stăpînului, ceea ce îi permite lui William Wegman să-i îmbrace, să-i coafeze, să-i plaseze în tot felul de poziţii în relaţie cu tot felul de obiecte, rezultatele fiind uluitoare. Expresia acestor cîini este, într-un fel, mai umană decît cea a omului… Ceea ce obţine William Wegman sunt nişte compoziţii ludice, poetice, deseori cu un aer metafizic, în care de fapt el vorbeşte despre om.

Umanizîndu-i pe cîini William Wegman îşi pune de fapt întrebări despre om, despre abisurile emoţionale ale fiinţei umane şi despre mirările sale interioare. Retrospectiva William Wegman se intitulează A fi uman, deşi, cum spuneam, personajele sale sunt cîini.

Al doilea palier tematic al festivalului se situează oarecum în prelungirea acestor reflecţii pentru că s-ar putea intitula: "mai multă umanitate este posibilă?" Prin excelenţă această artă, fotografia, este o privire penetrantă, deseori critică, asupra societăţii, şi în primul rînd asupra omului. Şi cum anul acesta se împlinesc 50 de ani de la revoltele din 1968, festivalul de la Arles a rezervat o secţiune fotografiilor făcute atunci, în febrilitatea evenimentelor, cu un accent pe momentele cînd Parisul s-a umplut de baricade… Titlul acestei secţiuni este Fugi, camarad, lumea veche este în spatele tău. Au fost readuse la lumină, la această ediţie a festivalului de la Arles, fotografii din diverse arhive, inclusiv ale poliţiei, precum şi ale revistei Paris Match, care a creat în acel moment mitologia fotografică a revoltei din 1968 privilegiind fotografiile în alb şi negru.

Arles, ca şi oraşul Avignon unde se desfăşoară festivalul internaţional de teatru, ca şi oraşul Aix-en-Provence unde are loc festivalul de operă, dispune de un patrimoniul istoric excepţional: palate, abaţii, biserici, capele, un teatru antic, o arenă romană amintind de celebrul Colosseum de la Roma, terme romane… Toate aceste spaţii, precum şi altele, holuri de hoteluri, ateliere de artişti, pivniţe şi tot felul de butici, sunt invadate în perioada estivală de imagini, de expoziţii de fotografie. Iar artiştii tineri care nu au mijloacele necesare pentru a expune într-o galerie îşi prezintă uneori creaţiile fotografice direct în stradă, pe şevalete, sau pe ziduri.

Pentru al treilea an consecutiv, dat fiind că tehnologia evoluează cu paşi gigantici, festivalulul de la Arles propune şi imersiuni în realităţi virtuale. In jur de 20 de filme, de ficţiune precum şi documentare, sunt programate, publicul fiind de fapt invitat, cu echipament special, să intre în lumi unde în mod normal nu are acces: de exemplu în pielea unei libelule şi să vadă într-o pădure ceea ce vede o libelulă, sau să înoate în adîncul oceanului cu mai mulţi rechini…

Festivalul de fotografie de la Arles mai înseamnă numeroase premii, conferinţe, dezbateri, întîlniri cu artişti prestigioşi, ateliere de iniţiere în fotografie precum şi o formă de turism inteligent, cultural, domeniu în care Franţa deţine de multă vreme secretul.

106

Facebook comments