Europa, imigraţie: două viziuni şi o dezbatere înveninată

2017-11-04t211337z_1047519776_rc17c1084a10_rtrmadp_3_europe-migrants-libya_0.jpg

Migranti pe o baza militara de la Tripoli, în noiembrie 2017 dupa ce au fost recuperati de pe mare de marina libiana
Migranti pe o baza militara de la Tripoli, în noiembrie 2017 dupa ce au fost recuperati de pe mare de marina libiana
Image source: 
Credit foto: REUTERS/Ahmed Jadallah.

Dezbaterea, în Europa, legată de fenomenul migratoriu s-a înveninat nu doar datorită şocului dintre două viziuni, ci şi datorită limbajului. Un termen la care a recurs preşedintele Emmanuel Macron i-a iritat foarte tare pe populiştii italieni, dar şi alte expresii utilizate de diverşi lideri sau de presă nu sunt agreate de cei vizaţi.

Aflat săptămîna trecută în deplasare de lucru în Bretania, şeful statului fracez a recurs la un termen mai puţin diplomatic pentru a se referi la guvernele populiste şi la aliaţii lor din Europa. Citez din discursul său: „Îi vedeţi cum cîştigă teren, ca o lepră, mai peste tot în Europa, în ţări unde consideram imposibil să-i vedem că reapar. Ei spun lucrurile cele mai grave şi noi ne obişnuim cu ele. Ei se dedau la cele mai grave provocări şi nimeni, absolut nimeni, nu se scandalizează.”

Preşedintele Macron făcea, evident, aluzie, la retorica multor populişti, naţionalişti şi lideri de extrema dreaptă pentru care imigraţia este echivalentă cu o invazie, cu o ocupare a unor părţi din teritoriul european, cu implantarea unei contra-culturi musulmane în Europa, chiar cu exctincţia civilizaţiei europene. Cuvîntul „lepră” folosit de Emmanuel Macron nu a fost însă digerat de unii oameni politici, nici în Franţa şi nici în Italia.

La Roma, ministrul de interne Matteo Salvini i-a răspuns în felul următor lui Emmanuel Macron: „Poate că noi suntem nişte populişti leproşi, dar eu nu primesc lecţii de la Franţa decît dacă îşi deschide porturile pentru vasele de imigranţi”.

Poate că acest schimb de replici este un incident minor. El pune însă în lumină o anumită nervozitate în Europa, şi chiar şi în lumea occidentală. Incapacitatea Uniunii Europene de a formula o politică comună unică, coerentă şi fermă faţă de imigraţie poate duce la o catastrofă democratică. Pentru că partidele anti-imigraţioniste sunt capabile să cîştige, în mod democratic de altfel, puterea mai peste tot şi să transforme într-o bună zi Europa într-un fel de fortăreaţă între frontierele căreia riscă să se sufoce chiar şi democraţia.

Intr-un amplu interviu acordat săptămîna trecută revistei Le Point fostul şef al diplomaţiei americane, doamna Madeleine Albright dădea un nume acestui fenomen, îl numea „tenataţia fascistă”.